Cancerul pancreatic este una dintre cele mai letale forme de cancer, în mare parte pentru că este descoperit târziu, când opţiunile de tratament sunt limitate. Un nou studiu arată că un test de sânge bazat pe mai mulţi markeri ar putea ajuta la identificarea bolii în stadii mai timpurii, când intervenţiile sunt mai eficiente.
Cancerul pancreatic se numără printre cele mai letale forme de cancer la nivel mondial, având una dintre cele mai scăzute rate de supravieţuire, doar 7-9% dintre pacienţi trăiesc cel puţin cinci ani după diagnostic.
Depistarea precoce este esenţială, având în vedere că peste jumătate dintre pacienţi mor în primele trei luni de la diagnostic, iar în prezent nu există metode de screening eficiente pentru această boală.
Până acum au fost evaluaţi doi biomarkeri utilizaţi pentru identificarea bolilor, antigenul carbohidrat 19-9 (CA19-9) şi trombospondina 2 (THBS2), însă niciunul nu s-a dovedit adecvat pentru screening.
Acum, un grup de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania a analizat probe de sânge şi a identificat alţi doi biomarkeri prezenţi la pacienţii cu cancer pancreatic în stadiu incipient: aminopeptidaza N (ANPEP) şi receptorul pentru imunoglobulina polimerică (PIGR).
Prin combinarea tuturor celor patru biomarkeri, echipa a reuşit să diferenţieze pacienţii cu cancer pancreatic de persoanele fără cancer în 91,9% dintre cazuri, iar cazurile de cancer în stadiu incipient au fost identificate corect în 87,5% dintre situaţii, potrivit rezultatelor publicate recent în revista Clinical Cancer Research.
Testul cu patru markeri a făcut diferenţa atât între pacienţii cu cancer şi persoanele sănătoase, cât şi între cancer şi afecţiuni pancreatice non-malignе, cum este pancreatita.
Coordonatorul studiului, profesorul Kenneth Zaret, notează că includerea markerilor ANPEP şi PIGR alături de cei existenţi a îmbunătăţit semnificativ capacitatea de a detecta boala într-un moment în care este mai uşor de tratat. El a subliniat însă că rezultatele provin dintr-un studiu retrospectiv şi că sunt necesare cercetări suplimentare pe populaţii mai mari, în special înainte de apariţia simptomelor, pentru a evalua posibilitatea utilizării testului ca metodă de screening la persoanele cu risc crescut, pe baza istoricului familial, a testelor genetice sau a antecedentelor de chisturi pancreatice ori pancreatită.
Profesorul Tatjana Crnogorac-Jurcevic, expert în cancer pancreatic la Universitatea Queen Mary’ din Londra, a apreciat studiul ca fiind bine realizat şi parte din eforturile multiple de a dezvolta un test necesar pentru depistarea precoce a acestei boli. Ea a precizat că setul de patru markeri are rezultate bune în stadiile unu şi doi, când intervenţia chirurgicală este încă posibilă, dar a atras atenţia că probele au fost colectate după stabilirea diagnosticului.
Potrivit acesteia, biomarkerii trebuie validaţi mai întâi în studii prediagnostice şi apoi într-un studiu clinic prospectiv de mari dimensiuni, înainte ca testul să poată fi luat în considerare pentru monitorizarea persoanelor cu risc crescut.
