Legătura dintre aerul poluat şi mortalitatea prin cancer pulmonar, confirmată într-un studiu publicat recent, realizat de cercetători români, care evidenţiază asocieri semnificative între nivelurile ridicate de poluare şi cazurile de cancer pulmonar înregistrate în România în ultimele două decenii.
Expunerea prelungită la aerul poluat contribuie semnificativ la creşterea incidenţei şi mortalităţii prin cancer pulmonar, inclusiv în rândul persoanelor nefumătoare, arată o analiză realizată de o echipă coordonată de medicul pneumolog Beatrice Mahler, şef de lucrări la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, doctor în ştiinţe medicale, fostul manager al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din Bucureşti.
Studiul, publicat în numărul din luna octombrie al revistei Springer Nature, evidenţiază corelaţii importante între nivelurile ridicate de poluare şi cazurile de cancer pulmonar înregistrate în România în ultimele două decenii.
Medicul pneumolog a declarat miercuri că, deşi fumatul este recunoscut ca principal factor etiologic al cancerului pulmonar, tot mai multe cercetări scot în evidenţă impactul semnificativ al factorilor poluanţi din mediu, ceea ce explică, cel puţin parţial, numărul tot mai mare de cazuri de cancer pulmonar înregistrate la persoane nefumătoare, informează Agerpres.
Cercetarea, bazată pe analiza retrospectivă a datelor colectate între 1999 şi 2022, arată că bărbaţii peste 50 de ani din mediul urban prezintă cel mai mare risc de boală, 75% dintre decesele asociate cancerului pulmonar fiind înregistrate în rândul acestora.
Distribuţia inegală între sexe este explicată parţial prin prevalenţa mai mare a fumatului la bărbaţi, dar şi prin expunerea crescută la poluanţi atmosferici specifici mediului urban.
Potrivit studiului, incidenţa cancerului pulmonar în România începe să crească semnificativ după vârsta de 45 de ani.
Analiza a identificat două valuri distincte de cazuri: primul, în 1999, care a afectat mai ales persoanele de 60–69 de ani, şi un al doilea, apărut în jurul anului 2010, predominant în rândul celor de 50–59 de ani.
Această evoluţie ar putea reflecta efecte de cohortă (diferenţe între generaţii în funcţie de expunerea la factori de risc) ce necesită cercetări suplimentare.
Corelarea datelor privind incidenţa şi mortalitatea cu nivelurile de poluare cu particule fine PM2.5 (particule cu diametrul sub 2,5 microni, capabile să pătrundă adânc în plămâni) a arătat o asociere semnificativă statistic.
În special în cazul deceselor, influenţa poluării aerului a fost puternică, cu o valoare Cramer’s V de 0,239 - ceea ce indică faptul că aproximativ 24% dintre decesele prin cancer pulmonar pot fi explicate, cel puţin parţial, prin expunerea la particulele poluante din aer.
Rezultatele confirmă ipoteza conform căreia poluarea atmosferică agravează evoluţia bolii şi creşte riscul de deces.
În plus, studiul a inclus şi analiza radonului, un gaz radioactiv natural, recunoscut ca al doilea factor de risc pentru cancerul pulmonar după fumat.
Concentraţiile ridicate de radon identificate în Atlasul Radiaţiei Naturale al Comisiei Europene corespund, în mare parte, regiunilor cu incidenţă crescută a bolii. Totuşi, datele privind radonul acoperă doar aproximativ jumătate din teritoriul României, ceea ce limitează interpretarea completă a fenomenului.
Medicul primar pneumolog a explicat că expunerea cronică la agenţi toxici prezenţi în aerul inspirat, inclusiv particule PM2.5 şi radon, poate declanşa procese oncogenetice (de transformare malignă a celulelor), însă efectele nu sunt imediate.
Studiile internaţionale indică o perioadă de latenţă între 10 şi 30 de ani între momentul expunerii şi apariţia bolii, ceea ce explică de ce efectele poluării actuale se vor resimţi puternic abia peste decenii.
Cercetarea coordonată de echipa condusă de Mahler aduce un argument solid pentru implementarea unor de politici publice care să reducă nivelul poluării atmosferice şi să prioritizeze monitorizarea zonelor cu risc crescut.
Autorii studiului subliniază că aceste rezultate ar trebui să fie un instrument de sprijin pentru autorităţile de sănătate publică în vederea prevenţiei şi intervenţiilor timpurii.
