Boala Parkinson este o afecţiune neurologică progresivă, cu impact major asupra mişcării, somnului şi funcţiilor cognitive. Tratamentele disponibile pot reduce simptomele, dar nu opresc evoluţia bolii. Un nou studiu sugerează că originea tulburării ar putea fi legată de o reţea cerebrală specifică, deschizând calea către intervenţii ţintite mai eficiente.
Cercetătorii au identificat o reţea cerebrală specifică asociată direct cu mecanismele centrale ale bolii Parkinson. Stimularea precisă a acestei regiuni din creier a dus la o ameliorare semnificativ mai mare a simptomelor faţă de metodele utilizate până acum.
Studiul, care a fost realizat de o echipă internaţională coordonată de Changping Laboratory din China, în colaborare cu Facultatea de medicină a Universităţii Washington St. Louis (WashU Medicine) şi alţi colaboratori, şi a fost publicat în revista Nature, redefineşte baza neurologică a bolii Parkinson şi creează premisele pentru tratamente de precizie mai eficiente.
Boala Parkinson afectează aproape zece milioane de persoane la nivel mondial, dintre care peste un milion de persoane numai în Statele Unite. Afecţiunea se manifestă prin tremor, dificultăţi de mişcare, tulburări de somn şi scăderea funcţiilor cognitive. Terapiile actuale, inclusiv tratamentul pe termen lung cu medicamente şi stimularea cerebrală profundă, o procedură invazivă care presupune implantarea unor electrozi în creier, pot reduce simptomele, dar nu modifică evoluţia bolii şi nu oferă un tratament curativ.
Echipa de cercetare a analizat o reţea cerebrală numită SCAN (somato-cognitive action network), localizată în cortexul motor, care are rolul de a transforma planurile de acţiune în mişcări voluntare, monitorizând în acelaşi timp desfăşurarea acestora. Reţeaua SCAN a fost descrisă pentru prima dată în anul 2023 de cercetători de la WashU.
Pentru a evalua legătura dintre această reţea şi boala Parkinson, cercetătorii au analizat date de imagistică cerebrală provenite de la peste 800 de participanţi din Statele Unite şi China. Pentru comparaţie, au fost incluşi pacienţi cu boala Parkinson trataţi prin stimulare cerebrală profundă, stimulare magnetică transcraniană, ultrasunete focalizate sau medicaţie, precum şi voluntari sănătoşi şi persoane cu alte tulburări de mişcare.
Analiza a arătat că boala Parkinson este asociată cu o conectivitate anormal de crescută între reţeaua SCAN şi subcortex, o regiune cerebrală implicată în controlul emoţiilor, memoriei şi mişcării. În toate cele patru tipuri de tratament analizate, eficienţa a fost mai mare atunci când intervenţia a redus această conectivitate excesivă, contribuind la restabilirea unei activităţi mai apropiate de normal în circuitul cerebral responsabil de planificarea şi coordonarea acţiunilor.
Pe baza acestor rezultate, cercetătorii au dezvoltat o abordare de tratament de precizie care vizează reţeaua SCAN fără intervenţie chirurgicală, cu o acurateţe de ordinul milimetrilor. Metoda utilizată a fost stimularea magnetică transcraniană, o tehnică neinvazivă care aplică impulsuri magnetice la nivelul scalpului cu scopul de a regla activitatea cerebrală.
Reţeaua cerebrală care leagă gândirea de mişcare, numită SCAN, a fost descrisă pentru prima dată de cercetători de la WashU Medicine în 2023 şi este identificată într-un nou studiu drept baza neurologică a bolii Parkinson. O terapie experimentală care a vizat această reţea a dus la o ameliorare a simptomelor de peste două ori mai mare într-un grup restrâns de pacienţi cu boala Parkinson, caracterizată printr-o conectivitate excesivă între reţeaua SCAN şi subcortexul cerebral. Credit: Sara Moser/WashU Medicine, 4 februarie 2026
Într-un studiu clinic, 18 pacienţi care au primit stimulare direcţionată către reţeaua SCAN au înregistrat o rată de răspuns de 56% după două săptămâni de tratament.
Prin comparaţie, doar 22% dintre pacienţii care au primit stimulare în regiuni cerebrale învecinate au prezentat o ameliorare a simptomelor, ceea ce corespunde unei eficienţe de aproximativ 2,5 ori mai mari pentru stimularea ţintită a reţelei SCAN.
Autorii studiului subliniază că utilizarea unor metode neinvazive ar putea permite iniţierea tratamentelor care influenţează direct activitatea cerebrală într-un stadiu mai timpuriu al bolii, comparativ cu stimularea cerebrală profundă, care presupune intervenţie chirurgicală.
Cercetătorii precizează însă că sunt necesare studii suplimentare pentru a înţelege rolul exact al diferitelor componente ale reţelei SCAN în apariţia simptomelor bolii Parkinson.
În continuare, echipa intenţionează să testeze, în studii clinice, alte metode neinvazive de reglare a activităţii reţelei SCAN, inclusiv utilizarea ultrasunetelor focalizate de intensitate scăzută, precum şi sisteme de stimulare cu electrozi de suprafaţă, pentru a ameliora dificultăţile de mers la pacienţii cu boala Parkinson.
