Deficitul de magneziu reprezintă un factor de risc pentru apariţia bolilor cardiovasculare, fiind asociat, de exemplu, cu un risc crescut de tahicardii, iar identificarea acestui deficit şi corectarea sa sunt foarte importante inclusiv pentru eficacitatea tratamentelor, a declarat conf. univ. dr. Camelia Diaconu, medic primar medicină internă şi cardiologie , în cadrul emisiunii 360MEDICAL, difuzată duminică la B1 TV.
Magneziul este un mineral esenţial pentru viaţă, fiind al optulea cel mai răspândit element de pe planetă. În organismul uman, magneziul are o importanţă aparte. Tocmai de aceea, deficitul de magneziu este implicat într-o serie de afecţiuni, cum ar fi cele cardiovasculare.
"Este foarte important screening-ul deficitelor nutriţionale recunoscute ca fiind implicate în apariţia acestor afecţiuni. Există programe publice care încearcă să corecteze deficitul de fier în rândul populaţiei la risc sau carenţele de iod", a explicat conf. univ. dr. Camelia Diaconu.
"Deficitul de magneziu este recunoscut de decenii ca fiind un factor de risc pentru apariţia bolilor cardiovasculare, cele mai prevalente fiind hipertensiunea arterială, bolile coronariene, dislipidemiile şi sindromul metabolic, care este un cumul de factor de risc cardiovascular", a completat medicul.
Pentru a determina un eventual deficit în organism, medicii investighează balanţa nutriţională - care reprezintă diferenţa dintre aport şi pierdere naturală a unui element.
"Se efectuează o anamneză, un istoric al pacientului, după care se realizează un examen clinic, de către medic, dar există şi unii biomarkeri funcţionali pentru îi putem folosi în evaluarea deficitelor nutriţionale", a menţionat dr. Camelia Diaconu.
În cazul magneziului, deficitul în organism nu poate fi determinat printr-o analiză sanguină, deoarece doar o parte foarte mică din acest element (sub 1% din cantitatea totală din organism) se află în sânge.
Tocmai de aceea, medicii se ghiddează după istoricul pacientului, examenul clinic, tratamentele sub care se află şi unele semne clinice.
"Am să vă spun câteva dintre ele: scăderea rezistenţei la efortul fizic, fatigabilitatea, crampe musculare sau cârcei - aceştia sunt specifici pentru deficitul de magneziu -, uneori palpitaţiile pe care unii pacienţi le resimt. Deficitul de magneziu creşte riscul tahicardiilor, adică frecvenţa cardiacă mai mare decât în mod normal", a precizat dr. Diaconu.
"Există pacienţi cu hipertensiune arterială, care se află sub tratament antihipertensiv, şi care, dacă asociază deficit de magneziu şi, dacă acesta nu este corectat corespunzător, observăm că valorile tensiunii arteriale nu scad aşa cum ne-am aştepta după iniţierea tratamentului", a adăugat medicul.
Deficitul apare în momentul când nevoia de magneziu din organism nu mai poate fi acoperită printr-o dietă normală, din diverse motive.
"De exemplu, bolile digestive sau pancreatitele duc la o absorbţie deficitară a magneziului în organism. Există şi medicamente pentru alte patologii care determină o eliminare mai rapidă a magneziului absorbit, cum ar fi terapia diuretică pentru hipertensiune", a afirmat dr. Nicoale Fotin, medic epidemiolog, în cadrul emisiunii.
Potrivit specialiştilor, un adult are nevoie de un aport zilnic de 300-400 de miligrame de magneziu, care este acoperit tot mai greu din alimente. Totuşi, unele categorii, cum ar fi cele la risc, au nevoie de un aport mai mare.
Puteţi urmări înregistrarea integrală a emisiunii în link-ul de mai jos:
