Copiii plasaţi în orfelinatele din România suferă de tulburări cognitive şi de memorie într-o proporţie mult mai mare comparativ cu copiii de aceeaşi vârstă care cresc în asistenţă maternală sau sunt adoptaţi de familii, arată un studiu realizat de cercetători americani pe baza datelor obţinute în urma unui proiect desfăşurat în România.
Studiul, prezentat recent în publicaţia ştiinţifică PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences din SUA), arată că, în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 8 ani şi 16 ani care suferă lipsuri şi un deficit de îngrijire în instituţii de plasament, se înregistrează riscuri mult mai mari de tulburări cognitive (tulburări de atenţie, de memorie vizuală pe termen scurt, de planificare spaţială şi de rezolvare a problemelor) comparativ cu copiii de aceeaşi vârstă care fie au fost plasaţi la vârste fragede în asistenţă maternală fie au fost adoptaţi.
Studiul s-a bazat pe datele obţinute în cadrul proiectului Bucharest Early Intervention Project (BEIP), demarat, de la începuturilor anilor 2000, de cercetătorii americani Nathan Fox, de la Universitatea Maryland, Charles Nelson, de la Universitatea Harvard, şi Charles Zeanah, de la Universitatea Tulane.
“Studiul ne arată că efectele lipsurilor şi neglijării în prima parte a copilăriri continuă să fie resimţite puternic în al doilea deceniu de viaţă, furnizând dovezi puternice că primele experienţe din viaţă au un impact pe termen lung asupra funcţiilor cognitive în adolescenţă – o perioadă foarte importantă în dezvoltarea socială şi biologică a oamenilor”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Mark Wade de la Boston Children's Hospital.
În cadrul proiectului au fost analizaţi în paralel 136 de copii institutionalizaţi şi alţi 72 de copii care nu au fost instituţionalizaţi, care au reprezentat grupul martor.
Din grupul martor, 68 de copii au fost plasaţi în asistenţă maternală sau în plasament familial, iar 68 au beneficiat de o altă măsură de protecţie.
Concluziile studiului au fost că toţi copiii incluşi în studiu, instituţionalizaţi sau nu, şi-au îmbunătăţit semnificativ funcţiile cognitive şi de meorie între vârsta de 8 ani şi vârsta de 16 ani.
Totuşi, la copiii instituţionalizaţi, tulburări apărute în primii ani ai copilăriei – tulburări de atenţie, de memorie vizuală pe termen scurt, de planificare spaţială sau de rezolvare a problemelor – au persistat până în adolescenţă.
Mai mult, diferenţa în ceea ce priveşte memoria spaţială între copiii instituţionalizaţi şi cei care au fost crescuţi în familii s-a adâncit în perioada adolescenţei.
Cercetătorii au menţionat, totuşi, şi un semn de speranţă: copiii iniţial instituţionalizaţi care au fost ulterior plasaţi în asistenţă maternală sau au fost adoptaţi au recuperat din diferenţa faţă de copiii crescuţi în familii până la vârsta de 16 ani.
“Copiii instituţionalizaţi încep cu mai multe dificultăţi, dar, atunci când sunt plasaţi devreme într-un mediu în care beneficiază de îngrijire potrivită, demonstrează că sunt în stare să recupereze unele aspecte ale funcţiilor cognitive de execuţie a acţiunilor”, a explicat Wade.
Nathan Fox, de la Universitatea Maryland, şi Charles Zeanah, de la Universitatea Tulane, au fost coautori ai studiului publicat în PNAS.
Studiul a fost finanţat de Fundaţiile John D. and Catherine T. MacArthur şi Binder Family, precum şi de National Institute of Mental Health.
