Cercetătorii americani au dezvoltat o nouă metodă imagistică pentru a măsura starea de sănătate a placentei. Metoda ar putea ajuta clinicienii să identifice complicaţiile la începutul unei sarcini.
Placenta joacă un rol cheie în dezvoltarea intrauterină a fătului şi morbiditatea sarcinii, precum şi în sănătatea neonatală, pediatrică şi chiar pentru tot parcursul vieţii.
Ca sursă primară de oxigen şi nutrienţi pentru un făt în curs de dezvoltare, dezvoltarea anormală a placentei poate fi periculoasă şi a fost legată de multe rezultate adverse, inclusiv anomalii ale creşterii fătului, preeclampsie (dezvoltarea hipertensiunii arteriale în timpul sarcinii), travaliu prematur şi naşterea fătului mort.
Fiind un organ dinamic care evoluează pe parcursul sarcinii pentru a sprijini dezvoltarea fătului, o funcţionalitate slabă a placentei chiar de la începutul sarcinii ar putea deveni o preocupare în continuă creştere pentru sănătatea mamei şi a copilului.
O echipă de cercetători de la Oregon Health & Science University (OHSU) şi-au propus să reducă aceste complicaţii, care pot apărea la făt sau la mamă din cauza insuficienţei placentare.
Ei au efectuat un studiu pentru a explora modul în care examinarea RMN ar putea fi folosită pentru a oferi clinicienilor o privire mai detaliată asupra sănătăţii placentei, comparativ cu ecografia tradiţională, şi pentru a înţelege mai bine eficacitatea unui RMN în detectarea anomaliilor placentei din timpul sarcinii.
Studiul a adunat date de la 316 femei însărcinate şi a inclus persoane considerate, atât cu risc scăzut, cât şi cu risc ridicat pentru complicaţii ale sarcinii.
Echipa de cercetare de la OHSU a dezvoltat şi validat un protocol RMN care detectează un semnal în sânge legat de conţinutul de oxigen. Această citire este cunoscută sub numele de valoarea T2*, şi oferă informaţii cheie despre disponibilitatea oxigenului şi fluxul sangvin din placentă. Oxigenul este esenţial pentru creşterea şi dezvoltarea fătului, aşa încât, atunci când aceste valori se abat de la limitele normale, sugerează că ceva ar putea fi în neregulă.
Valorile T2* în afara intervalului normal ar putea indica o problemă legată de alimentarea cu oxigen a sângelui matern, de transportul placentar compromis sau de utilizarea oxigenului de către făt.
Rezultatele studiului sugerează că inclusiv datele de la începutul sarcinii, de la săptămâna 10 până la 20, pot fi eficiente în identificarea sarcinilor cu risc.
Examenele RMN din studiu au fost efectuate folosind protocolul imagistic dezvoltat de echipa OHSU, care ar putea fi implementat pe aproape toate scanerele RMN moderne, iar analiza datelor este rapid de efectuat, indicând faptul că această metodă poate fi uşor de adoptat şi extins pentru a fi utilizată în toate setările prenatale de îngrijire a sănătăţii.
Studiul a fost publicat luna aceasta în PLOS One.
