Studiu: Tratamentul durerii cronice ar trebui să includă intervenţii psihologice

Studiu: Tratamentul durerii cronice ar trebui să includă intervenţii psihologice

Noi cercetări propun includerea terapiilor psihologice în tratamentele pentru durerea cronică. Cel mai recent număr al raportului Psychological Science in the Public Interest (PSPI) examinează intervenţiile psihologice în tratamentele durerii cronice iar specialiştii indică un decalaj între dovezile eficacităţii acestora şi disponibilitatea şi utilizarea lor în tratament.

Durerea este modul organismului de a alerta creierul în cazul leziunilor şi bolilor. Fără un răspuns robust dureros, traumele fizice ar putea trece neobservate şi netratate. Unii oameni însă experimentează durerea cronică, acel tip de durere care persistă mult timp chiar şi după ce o leziune s-a vindecat, sau care aparent nu are o cauză uşor de identificat.

Din păcate, automedicaţia împotriva durerilor fără un consult medical prealabil sau fără identificarea unei cauze prezintă riscuri pentru sănătate şi poate avea inclusiv efecte secundare adverse, ducând chiar la dependenţă.

O echipă de cercetători şi-a propus recent să exploreze modul în care intervenţiile psihologice pot face parte dintr-un plan cuprinzător de gestionare a durerii cronice, reducând în acelaşi timp nevoia de intervenţii chirurgicale şi medicamente potenţial periculoase.

„Există mai multe tratamente eficiente pentru durerea cronică, fără medicamente, şi dintre acestea cel mai puternic se evidenţiază cele psihologice. Persoanele care fac terapie psihologică împotriva durerii cronice se pot aştepta să experimenteze reduceri semnificative ale durerii în sine, precum şi îmbunătăţiri ale funcţiilor fizice şi bunăstării emoţionale", spune Mary Driscoll, cercetător la Universitatea Yale, unul dintre autorii articolului, care a studiat această problemă.

Cauzele durerii cronice sunt, de cele mai multe ori, necunoscute, iar utilizarea intervenţiilor medicale tradiţionale, cum ar fi medicaţia pentru durere şi intervenţiile chirurgicale, pot avea puţine rezultate favorabile sau deloc, sau şi mai rău, pot agrava starea. Persoanele care suferă de durere cronică experimentează deseori frustrări în abordarea sistemului de sănătate sau a asigurărilor de sănătate, care tind să respingă sau să nu reuşească să soluţioneze astfel de plângeri.

Cercetarea arată că tratamentul psihologic poate reduce nevoia de medicamente, intervenţiile chirurgicale şi alte tratamente invazive care pot fi costisitoare, ineficiente şi chiar periculoase. Mai mult, sugerează că efectele tratamentului psihologic pot fi menţinute o viaţă întreagă.

„Persoanele afectate de durerea cronică ar trebui să poată selecta tratamentul psihologic care este cel mai atrăgător pentru ele. Odată ce o fac, găsirea unui psihoterapeut care poate oferi această îngrijire şi cu care pot stabili o conexiune semnificativă va fi un factor cheie în obţinerea unui tratament benefic", spune Driscoll.

Cercetările au arătat că factorii psihologici pot juca un rol în debutul, severitatea şi durata durerilor cronice. Din aceste motive, mai multe tipuri de intervenţii psihologice şi-au dovedit eficienţa în tratarea durerii cronice.

Driscoll şi colegii ei descriu intervenţiile psihologice cele mai studiate de specialiştii din domeniu, care includ:

  • Psihoterapia de susţinere, care pune accentul pe acceptarea necondiţionată şi înţelegerea empatică
  • Antrenament de relaxare sau utilizare a respiraţiei, relaxare musculară şi tehnici de vizualizare pentru a contracara răspunsul organismului la stres
  • Biofeedback-ul, care implică monitorizarea răspunsurilor fiziologice ale pacienţilor la stres şi durere (de exemplu, creşterea frecvenţei cardiace, tensiunea musculară), şi apoi învăţarea acestora să deprindă tehnici pentru reducerea acestor răspunsuri
  • Hipnoza efectuată de un clinician instruit, care poate induce schimbări în procesarea durerii, a aşteptărilor sau a percepţiei, şi încorporarea acestora în antrenamente de relaxare
  • Terapia cognitiv-comportamentală, în care pacienţii învaţă să reformuleze gândurile negative despre durerea care provoacă suferinţă; înlocuirea comportamentelor nefolositoare, cum ar fi izolarea şi inactivitatea; şi dezvoltarea strategiilor utile de adaptare comportamentală (de exemplu, tehnici de relaxare)
  • Intervenţii bazate pe meditaţie, care ajută la disocierea durerii fizice de durerea emoţională prin creşterea gradului de conştientizare a corpului, a respiraţiei şi a activităţii fizice.
  • Kinetoterapia comunicată psihologic, care integrează kinetoterapia cu terapiile cognitiv-comportamentale

Raportul PSPI publicat în luna septembrie, abordează şi alte subiecte precum îngrijirea integrată a durerii sau combinarea aspectelor medicale, psihologice şi sociale ale asistenţei medicale; viitorul tratamentului durerii; îmbunătăţirea disponibilităţii şi integrării strategiilor de gestionare a durerii, ş.a.m.d.

viewscnt