Gripa este una dintre cele mai frecvente infecţii respiratorii, iar transmiterea acesteia este adesea asociată cu distanţa fizică dintre oameni. Un experiment clinic recent, desfăşurat în condiţii controlate, sugerează însă că doar proximitatea nu este suficientă pentru apariţia infecţiei, şi că alţi factori ar putea conta mai mult.
Gripa sezonieră rămâne o problemă majoră de sănătate publicăîn întreaga lume, cu sute de milioane de cazuri în fiecare an. Un studiu a analizat acum modul în care se transmite virusul gripal în condiţii apropiate de viaţa reală.
În cadrul experimentului, realizat de cercetători de la Universitatea Maryland, din cadrul Facultăţii de Sănătate Publică şi Inginerie şi al Facultăţii de Medicină, studenţi deja infectaţi cu gripă au fost cazaţi într-o cameră de hotel împreună cu voluntari sănătoşi, adulţi de vârstă medie.
În ciuda contactului apropiat şi prelungit, niciunul dintre voluntarii sănătoşi nu a dezvoltat gripă.
Publicat în ianuarie, în revista PLOS Pathogens, este primul studiu clinic controlat care a urmărit transmiterea aeriană a virusului gripal între persoane infectate natural şi persoane neinfectate.
Spre deosebire de cercetările anterioare, care foloseau participanţi infectaţi în laborator, acest studiu s-a bazat pe cazuri reale de gripă.
Rezultatele au arătat că, deşi studenţii infectaţi aveau cantităţi mari de încărcătură virală la nivel nazal, aceştia tuşeau foarte rar.
Potrivit autorilor, tusea este un factor important care creşte probabilitatea transmiterii gripei, iar lipsa ei a limitat cantitatea de virus eliberată în aer.
Ventilaţia a avut, de asemenea, un rol relevant.
Aerul din camera de studiu era ventilat constant de un sistem de încălzire şi un dezumidificator, ceea ce a dus la diluarea rapidă a cantităţilor mici de virus prezente în aer.
Cercetătorii mai menţionează că vârsta voluntarilor ar fi putut contribui la rezultat, adulţii de vârstă medie fiind, în general, mai puţin predispuşi să facă gripă decât persoanele adulte mai tinere.
Experimentul s-a desfăşurat pe un etaj izolat al unui hotel din zona Baltimore şi a inclus cinci persoane cu gripă confirmată şi 11 voluntari sănătoşi, în două serii de studiu, derulate în 2023 şi 2024.
Pe parcursul a două săptămâni, participanţii au locuit împreună şi au desfăşurat activităţi zilnice care imitau interacţiunile sociale obişnuite, precum conversaţii, exerciţii uşoare, stretching sau dans. De asemenea, au fost utilizate obiecte comune, precum pixuri, tablete sau microfoane, manipulate de persoanele infectate şi apoi de restul grupului.
Monitorizarea amplă a inclus raportarea zilnică a simptomelor, exsudate nazale, probe de salivă şi analize de sânge pentru evaluarea răspunsului imun.
Cercetătorii au măsurat şi expunerea la virus în aerul din jurul participanţilor şi din încăpere, folosind probe de aer expirat colectate zilnic cu ajutorul unui dispozitiv special conceput pentru acest tip de studii.
Autorii notează că, deşi transmiterea gripei prin aer este larg acceptată în comunitatea ştiinţifică, dovezile existente nu sunt încă suficiente pentru a justifica schimbarea ghidurilor internaţionale de prevenţie. Pentru astfel de modificări sunt necesare rezultate clare din studii clinice randomizate, precum cel prezentat, care să arate în ce condiţii are loc transmiterea şi când riscul rămâne scăzut.
Echipa de cercetare continuă să investigheze în ce măsură inhalarea contribuie la transmiterea virusului şi în ce condiţii acest mecanism devine relevant.
Absenţa cazurilor de infectare în acest studiu oferă indicii despre factorii care pot reduce riscul de transmitere a gripei în sezonul rece.
Cercetătorii atrag atenţia că situaţiile cele mai riscante par a fi cele în care oamenii stau faţă în faţă, în spaţii închise, cu aer stagnant, mai ales dacă una dintre persoane tuşeşte frecvent.
