Radioterapia stereotactică (radiochirurgie) ar putea oferi o opţiune mai sigură şi la fel de eficientă ca procedurile invazive pentru pacienţii cu recurenţe de tahicardie ventriculară, o aritmie cardiacă severă care poate pune viaţa în pericol, sugerează un studiu clinic de mici dimensiuni.
Pacienţii cu această afecţiune necesită, de obicei, tratament medicamentos cu doze mari, care pot provoca reacţii adverse semnificative, precum şi implantarea unui defibrilator cardiac capabil să livreze şocuri electrice dureroase pentru a opri episoadele de aritmie. Atunci când tratamentele medicamentoase nu funcţionează, pacienţii sunt supuşi ablaţiei prin cateter - o procedură invazivă ce presupune anestezie şi introducerea unui tub în inimă pentru a distruge ţesutul cardiac anormal. Repetarea acestei proceduri implică un risc crescut de complicaţii.
În cadrul studiului, cercetătorii au comparat 22 de pacienţi cu recurenţe de tahicardie ventriculară trataţi prin radioterapie stereotactică şi 21 de pacienţi supuşi ablaţiei repetate.
Rezultatele au arătat că, în grupul tratat prin ablaţie, patru pacienţi au decedat în prima lună după procedură, toate cazurile fiind atribuite complicaţiilor legate de tratament.
În grupul tratat prin radioterapie, nu au fost raportate decese asociate procedurii pe parcursul unei perioade de urmărire de trei ani, conform datelor prezentate la reuniunea anuală a Societăţii Americane de Radioterapie Oncologică (ASTRO2025 / American Society for Radiation Oncology), desfăşurată între 27 septembrie - 1 octombrie.
La un an, rata spitalizărilor cauzate de reacţiile adverse legate de tratament a fost de 38% pentru pacienţii din grupul de ablaţie şi de 9% pentru cei din grupul cu radioterapie.
În ceea ce priveşte eficacitatea, ambele metode au avut rezultate similare: intervalul median până la apariţia unui nou episod de tahicardie ventriculară sau la declanşarea unui şoc de la defibrilator a fost de 8,2 luni după radioterapie şi de 9,7 luni după ablaţie.
Totuşi, complicaţiile au apărut mai devreme după ablaţie (mediana de 6 zile), comparativ cu radioterapia (mediana de 10 luni).
Ratele de supravieţuire la un an au fost de 73% în grupul radioterapiei şi de 58% în grupul ablaţiei, în timp ce la trei ani, supravieţuirea a fost similară în ambele grupuri (45%).
Cercetătorii consideră că pacienţii trataţi prin radioterapie au beneficiat de o supravieţuire mai bună în primul an datorită evitării anesteziei şi a complicaţiilor precoce asociate ablaţiei.
Autorii studiului, publicat pe 29 septembrie în International Journal of Radiation Oncology • Biology • Physics (Red Journal), subliniază că aceste rezultate trebuie interpretate cu prudenţă, având în vedere dimensiunea redusă a eşantionului.
În prezent, cercetătorii desfăşoară un studiu clinic care compară cele două metode la scară mai largă, pentru a stabili dacă radioterapia ar putea deveni o alternativă standard la tratamentele invazive pentru tahicardia ventriculară recurentă.
Societatea Americană de Radioterapie Oncologică (ASTRO) este cea mai mare organizaţie profesională din lume dedicată progresului în radioterapia oncologică, reunind 10.000 de membri - medici, asistenţi medicali, terapeuţi, şi alţi specialişti care lucrează pentru îmbunătăţirea rezultatelor clinice prin îngrijire medicală, cercetare, educaţie şi susţinerea politicilor de sănătate.
