Un studiu clinic de mari dimensiuni arată că, în cazul unei fracturi de cot la copii, tratamentul fără intervenţie chirurgicală este la fel de eficient ca operaţia. Rezultatele sugerează că imobilizarea clasică cu ghips poate oferi aceleaşi şanse de recuperare, fără riscurile asociate unei intervenţii chirurgicale.
Cercetarea a fost realizată de echipe din Liverpool şi Oxford şi a analizat tratamentul fracturilor cotului cu deplasare a epicondilului medial al humerusului, o leziune în care un mic fragment osos de pe partea internă a cotului se desprinde, de obicei din cauza tracţiunii exercitate de muşchi şi tendoane.
Acest tip de fractură reprezintă aproximativ 10% din leziunile de cot la copii şi apare cel mai frecvent la vârste între 10 şi 12 ani, adesea după o căzătură în timpul activităţilor sportive.
Studiul a fost publicat marţi, în revista The Lancet, şi este, potrivit autorilor, cel mai mare studiu randomizat, controlat, multicentric realizat până acum în chirurgia ortopedică pediatrică pentru această afecţiune.
Cercetarea a inclus 334 de copii cu vârste între 7 şi 15 ani, trataţi în spitale din Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă. Participanţii au fost repartizaţi aleatoriu în două grupuri: un grup a primit tratament conservator, cu imobilizare în ghips timp de patru săptămâni, iar celălalt a fost tratat chirurgical, prin fixarea fragmentului osos.
Criteriul principal de evaluare a fost funcţia membrului superior la 12 luni de la accident, măsurată prin scorul PROMIS Upper Extremity pentru copii, un instrument standardizat care evaluează capacitatea de utilizare a braţului.
În plus, copiii şi părinţii au raportat informaţii despre durere, complicaţii, revenirea la şcoală, absenţele şcolare şi calitatea vieţii legată de starea de sănătate. Au fost analizate şi costurile suportate de familii şi de sistemul de sănătate.
Rezultatele au arătat că tratamentul conservator este la fel de eficient ca intervenţia chirurgicală în ceea ce priveşte recuperarea funcţională.
Copiii trataţi cu ghips s-au recuperat într-un ritm similar cu cei operaţi, au reluat activităţile sportive şi muzicale în acelaşi interval de timp şi au raportat niveluri comparabile de durere şi număr de vizite la spital. Diferenţele observate au fost minime, copiii care nu au fost operaţi lipsind uşor mai puţin de la şcoală.
În grupul tratat chirurgical, unul din şapte copii a necesitat o a doua intervenţie, de cele mai multe ori pentru îndepărtarea şurubului folosit la fixarea osului. În schimb, în grupul tratat conservator, doar unul din 45 de copii a ajuns ulterior să aibă nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru a sprijini vindecarea.
Autorii studiului subliniază că deciziile terapeutice în ortopedia pediatrică s-au bazat mult timp pe experienţă clinică şi mai puţin pe dovezi solide.
Concluziile acestui studiu indică faptul că, pentru fracturile cu deplasare a epicondilului medial la copii, intervenţia chirurgicală nu oferă beneficii clinice suplimentare faţă de tratamentul conservator şi expune copiii la riscuri inutile. În acelaşi timp, rezultatele sugerează economii importante pentru sistemul de sănătate.
„Studiul oferă dovezi clare că intervenţia chirurgicală nu ar mai trebui luată în considerare în cazul fracturilor deplasate ale epicondilului medial la copii. Aceste date vor feri copiii de operaţii inutile şi vor reduce costurile pentru sistemul public de sănătate”, a declarat miercuri dr. Matt Costa, specialist în chirurgia traumatismelor şi coordonatorul studiului de la Departamentul de Ortopedie, Reumatologie şi Ştiinţe Musculoscheletale Nuffield al Universităţii din Oxford, citat într-un comunicat.
