Scăderea în greutate este considerată de mult timp esenţială pentru prevenirea diabetului. Un nou studiu arată însă că, în anumite condiţii, valorile glicemiei pot reveni la normal chiar şi atunci când greutatea corporală nu se modifică.
De mulţi ani, recomandarea standard pentru persoanele cu prediabet a fost clară: alimentaţie sănătoasă şi scădere în greutate pentru a reduce riscul de diabet.
Prediabetul afectează până la unul din trei adulţi, în funcţie de vârstă, iar această abordare a rămas aproape neschimbată timp de peste două decenii. Cu toate acestea, incidenţa diabetului continuă să crească la nivel mondial, iar mulţi pacienţi nu reuşesc să-şi atingă obiectivele de slăbit, rămânând cu un risc crescut de boală.
Un studiu condus de cercetători de la Universitatea Tübingen din Germania şi publicat în revista Nature Medicine arată că prediabetul poate intra în remisie chiar şi în absenţa scăderii în greutate, prin revenirea glicemiei la valori normale.
Aproximativ unul din patru participanţi la programe de intervenţie asupra stilului de viaţă a obţinut normalizarea glicemiei fără să piardă în greutate.
Mai mult, această remisie, obţinută cu greutate stabilă, a fost la fel de eficientă în prevenirea diabetului ca remisia asociată cu scăderea ponderală.
Rezultatele sugerează o schimbare importantă în modul de abordare a pacienţilor supraponderali sau obezi cu risc crescut de diabet.
Explicaţia nu ţine de numărul de kilograme, ci de modul în care este distribuită grăsimea în organism, spun specialiştii. Nu toate tipurile de ţesut adipos au acelaşi efect metabolic.
Grăsimea viscerală, localizată profund în abdomen, în jurul organelor interne, favorizează inflamaţia cronică şi interferează cu acţiunea insulinei, hormonul care controlează glicemia. Atunci când insulina nu mai funcţionează eficient, nivelul glucozei din sânge creşte.
În schimb, grăsimea subcutanată, situată imediat sub piele, poate avea efecte metabolice benefice, deoarece produce hormoni care susţin acţiunea insulinei.
Studiul arată că persoanele care au intrat în remisie fără să slăbească au redistribuit grăsimea din abdomenul profund către stratul subcutanat, chiar dacă greutatea totală a rămas aceeaşi.
Cercetarea a identificat şi un rol important al unor hormoni naturali implicaţi în reglarea glicemiei.
Aceşti hormoni, imitaţi de unele medicamente moderne pentru scădere în greutate, precum cele care acţionează pe sistemul GLP-1, stimulează celulele beta pancreatice să secrete insulină atunci când glicemia creşte. Persoanele care au obţinut remisia prediabetului fără scădere ponderală par să îşi fi amplificat în mod natural acest sistem hormonal, în timp ce au redus activitatea altor hormoni care cresc nivelul glucozei.
Implicaţiile practice sunt încurajatoare.
În loc ca atenţia să fie concentrată exclusiv pe slăbit, persoanele cu prediabet pot urmări îmbunătăţirea distribuţiei grăsimii corporale prin alimentaţie şi activitate fizică.
Cercetări recente arată că acizii graşi polinesaturaţi, prezenţi în alimentaţia de tip mediteranean bogată în peşte, ulei de măsline, seminţe şi nuci, pot reduce grăsimea abdominală profundă. De asemenea, exerciţiile de anduranţă pot diminua grăsimea viscerală chiar şi fără o scădere globală în greutate.
Autorii subliniază că scăderea în greutate rămâne benefică pentru sănătate şi prevenirea diabetului. Totuşi, rezultatele indică faptul că normalizarea glicemiei, indiferent de modificările greutăţii, ar trebui să devină un obiectiv central în tratamentul prediabetului. Această abordare ar putea oferi o alternativă realistă pentru milioane de persoane care nu reuşesc să slăbească, dar pot obţine îmbunătăţiri metabolice semnificative.
Pentru profesioniştii din sănătate, studiul sugerează necesitatea extinderii strategiilor de prevenţie dincolo de intervenţiile axate strict pe greutate.
Monitorizarea glicemiei şi încurajarea redistribuirii grăsimii prin nutriţie şi exerciţiu fizic pot reprezenta căi suplimentare de reducere a riscului de diabet, într-un context în care boala continuă să se extindă rapid la nivel mondial.
