O cercetare care a reunit specialişti din Germania, Canada şi Marea Britanie a identificat un mecanism necunoscut din creier care reglează senzaţia de foame. Descoperirea deschide noi direcţii în tratamentul obezităţii.
O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a identificat rolul unei proteine mici, denumită MRAP2, care acţionează ca un „ghid” pentru un receptor important al apetitului, MC4R. Această proteină ajută receptorul să ajungă la suprafaţa celulelor, unde poate transmite semnale mai puternice către creier că organismul este sătul.
Receptorul MC4R (melanocortin-4) are un rol esenţial în reglarea apetitului şi răspunde la hormonul MSH (melanocortină). Varianta sa genetică este una dintre cele mai frecvente cauze ereditare ale obezităţii severe.
În cadrul Centrului de Cercetare Colaborativă 1423 (Collaborative Research Centre 1423 / CRC 1423) din Germania, oamenii de ştiinţă au analizat detaliat structura şi funcţia acestui receptor.
„Cunoaşterea structurii tridimensionale a receptorului activ, analizat în interacţiune cu liganzi (molecule care se leagă de receptor) şi cu medicamente precum setmelanotide, ne-a permis să interpretăm mai corect modul în care receptorul funcţionează şi răspunde la stimulare”, a explicat dr. Patrick Scheerer, coordonator de proiect la Institutul de Fizică şi Biofizică Medicală al Charité din Berlin.
Setmelanotide este un medicament aprobat care activează receptorul MC4R şi reduce senzaţia de foame la pacienţi cu mutaţii genetice specifice.
Echipa condusă de prof. Annette Beck-Sickinger, de la CRC 1423, a implicat cinci proiecte interdisciplinare care au contribuit la descifrarea modului în care receptorul este transportat şi activat.
Folosind microscopie de fluorescenţă avansată şi imagistică la nivel de celulă unică, cercetătorii au descoperit că MRAP2 determină modul în care receptorul MC4R este poziţionat în interiorul celulelor. Această proteină este esenţială pentru transportarea receptorului la suprafaţa celulei, unde poate transmite semnale care inhibă pofta de mâncare.
Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra controlului fiziologic al apetitului şi ar putea inspira dezvoltarea unor terapii noi care să imite sau să regleze activitatea MRAP2, pentru tratarea obezităţii şi a bolilor metabolice asociate.
„Această colaborare internaţională, care a combinat diverse metode experimentale şi perspective complementare, a condus la o înţelegere mai profundă a mecanismelor de reglare a apetitului”, a subliniat prof. Heike Biebermann, coautor al studiului şi cercetător la Institutul de Endocrinologie Pediatrică Experimentală al Charité.
Studiul, la care au participat cercetători din cadrul Charité - Universitätsmedizin Berlin, în colaborare cu Universitatea din Leipzig şi Universitatea din St Andrews, a fost publicat recent în revista Nature Communications.
