Dieta MIND, un model alimentar relativ recent, căştigă tot mai multă popularitate prin asocierea sa cu menţinerea funcţiilor cognitive şi cu un risc mai redus de boli neurodegenerative. Acest regim pune accent pe consumul de alimente benefice pentru creier şi recomandă limitarea celor asociate cu efecte negative asupra memoriei şi concentrării, conturând un tipar alimentar orientat spre sănătatea cerebrală pe termen lung.
Un tip de regim alimentar este asociat cu modificări mai lente ale structurii creierului odată cu înaintarea în vârstă, potrivit unui nou studiu. Persoanele care urmează mai strict acest model alimentar prezintă o evoluţie mai lentă a acestor schimbări la nivel cerebral.
Un studiu, publicat în Journal of Neurology Neurosurgery & Psychiatry, (BMJ Journals), arată că dieta MIND, o combinaţie între dieta mediteraneană şi un regim alimentar destinat scăderii tensiunii arteriale, este asociată cu modificări mai lente în structura creierului legate de îmbătrânire.
Persoanele care au urmat mai strict acest regim alimentar au prezentat, în timp, o pierdere mai redusă de ţesut cerebral, în special la nivelul substanţei cenuşii, implicată în memorie, învăţare şi luarea deciziilor.
De asemenea, s-a observat o dilatare mai redusă a ventriculelor cerebrale, un semn de atrofie care apare pe măsură ce ţesutul cerebral se reduce şi spaţiile cu lichid cefalorahidian se extind.
Spre deosebire de alte regimuri alimentare, obiectivul principal al dietei MIND nu este pierderea în greutate, ci îmbunătăţirea sănătăţii creierului. Cu toate acestea, adoptarea acestui stil de viaţă poate duce şi la o scădere în greutate, datorita consumului de alimente integrale şi sănătoase
Dieta MIND (Mediterranean–Dietary Approaches to Stop Hypertension (DASH) Diet Intervention for Neurodegenerative Delay), include consum regulat de legume cu frunze verzi, alte legume, fructe de pădure, nuci, cereale integrale, peşte, leguminoase, ulei de măsline şi carne de pasăre, precum şi consum moderat de vin.
În acelaşi timp, se recomandă limitarea untului sau margarinei, brânzeturilor, cărnii roşii, produselor de patiserie şi dulciurilor, precum şi a alimentelor prăjite de tip fast-food.
Pentru recenta analiză, cercetătorii au inclus 1.647 de adulţi de vârstă mijlocie şi înaintată, cu vârsta medie de 60 de ani la începutul studiului, din cohorta Framingham Heart Study Offspring.
Participanţii au efectuat controale medicale regulate la intervale de 4–8 ani şi investigaţii imagistice cerebrale prin rezonanţă magnetică (RMN) la fiecare 2–6 ani, începând din 1999.
Dieta a fost evaluată prin chestionare în care participanţii au raportat cât de des consumă diferite alimente, completate între 1991 şi 2001. Fiecare participant a avut cel puţin două examinări RMN între 1999 şi 2019 şi nu prezenta un AVC (accident vascular cerebral) sau demenţă la prima scanare.
Scorul mediu care reflectă cât de strict au urmat participanţii dieta MIND a fost puţin sub 7 dintr-un maximum de 15 puncte.
Persoanele care au obţinut scoruri mai mari erau mai frecvent femei, aveau mai des studii superioare şi erau mai rar fumătoare sau aveau mai rar obezitate. De asemenea, aveau mai rar diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arterială sau boli cardiovasculare.
Pe parcursul unei perioade medii de urmărire de 12 ani, toate persoanele au prezentat scăderi ale volumului total cerebral, ale substanţei cenuşii, ale substanţei albe şi ale hipocampului, regiune implicată în memorie. În acelaşi timp, s-a observat o creştere a volumului lichidului cefalorahidian, a dimensiunii ventriculelor şi a zonelor de hiperintensitate ale substanţei albe, semne de afectare a ţesutului cerebral.
Un scor mai mare al dietei MIND a fost asociat cu o pierdere mai lentă de substanţă cenuşie.
O creştere cu 3 puncte a scorului s-a corelat cu o reducere mai lentă de 0,279 cm³ pe an, echivalentul unei scăderi cu 20% a declinului asociat vârstei, şi aproximativ 2,5 ani de întârziere a îmbătrânirii cerebrale.
Aceeaşi creştere a scorului a fost asociată cu o încetinire a dilatării volumului ventriculelor cu 0,071 cm³ pe an, ceea ce înseamnă o reducere cu 8% a pierderii de ţesut cerebral şi o întârziere de aproximativ un an a îmbătrânirii creierului.
Când creierul pierde volum (atrofie), spaţiile umplute cu lichid cefalorahidian (ventriculele) se măresc pentru a „compensa” acest spaţiu rămas liber.
Dintre alimente, fructele de pădure au fost asociate cu o creştere mai lentă a volumului ventricular, iar carnea de pasăre cu o dilatare ventriculară mai redusă şi o scădere mai lentă a substanţei cenuşii.
În schimb, consumul crescut de dulciuri s-a asociat cu o creştere mai rapidă a ventriculelor şi o atrofie mai accentuată a hipocampului, iar alimentele prăjite de tip fast-food cu o pierdere mai mare a volumului hipocampic.
Unele rezultate au fost neaşteptate.
Un consum mai mare de cereale integrale a fost asociat cu modificări structurale mai puţin favorabile, inclusiv scăderi mai rapide ale substanţei cenuşii şi ale volumului hipocampului, precum şi cu o dilatare mai rapidă a ventriculelor.
Totodată, consumul mai mare de brânză a fost asociat cu scăderi mai lente ale substanţei cenuşii şi ale volumului hipocampului, o dilatare ventriculară mai redusă şi mai puţine zone de hiperintensitate - regiuni vizibile pe RMN care indică afectarea ţesutului cerebral.
Asocierile au fost mai puternice la persoanele mai în vârstă şi la cele active fizic şi fără exces ponderal.
Întrucât studiul a fost unul observaţional, nu poate demonstra o relaţie de tip cauză-efect între acest regim alimentar şi modificările observate la nivelul creierului.
Autorii menţionează şi anumite limitări, precum posibile erori de memorie în completarea chestionarelor alimentare, lipsa datelor privind modificările dietei în timp, sau factorii genetici, şi faptul că majoritatea participanţilor au fost de rasă albă, ceea ce poate limita aplicabilitatea rezultatelor.
Totuşi, aceştia notează, în concluziile lor, că rezultatele susţin rolul dietei MIND ca model alimentar asociat cu sănătatea creierului şi potenţialul său în strategiile care vizează încetinirea proceselor neurodegenerative la populaţiile în curs de îmbătrânire.
