Scleroza laterală amiotrofică (SLA) şi demenţa frontotemporală sunt boli neurodegenerative grave, pentru care opţiunile terapeutice sunt extrem de limitate. Un nou studiu arată că, în formele genetice cele mai frecvente ale acestor afecţiuni, degenerarea neuronilor poate fi prevenită prin corectarea unui defect molecular precis, aflat la originea procesului patologic.
Scleroza laterală amiotrofică (SLA) este o boală neurodegenerativă progresivă, caracterizată prin distrugerea neuronilor motori superiori şi inferiori, ceea ce duce la slăbiciune musculară progresivă şi, în timp, la paralizie.
Deşi este relativ rară, cu o incidenţă de aproximativ 1,6 cazuri la 100.000 de adulţi, boala are un impact major. Afectând celulele nervoase (neuronii motori) din creier şi măduva spinării, boala cauzează degenerarea lor progresivă şi pierderea treptată a controlului muscular, ceea ce duce la probleme de mers, vorbire, alimentaţie, şi mişcări involuntare.
În prezent, nu există un tratament curativ, iar majoritatea celor diagnosticaţi trăiesc între doi şi cinci ani de la apariţia simptomelor.
Demenţa frontotemporală este o boală neurodegenerativă care afectează în principal lobii frontali şi temporali ai creierului, zone implicate în comportament, limbaj şi control emoţional. Este una dintre cele mai frecvente forme de demenţă la persoanele cu vârsta sub 65 de ani.
Spre deosebire de Alzheimer, care se caracterizează prin probleme de memorie, demenţa fronto-temporală implică degenerarea lobilor frontal şi temporal ai creierului, afectând personalitatea şi comportamentul. Afecţiunea este progresivă şi, deşi nu duce direct la deces, scurtează speranţa de viaţă prin pierderea treptată a funcţiilor cognitive şi prin complicaţiile asociate.
Acum, cercetători de la Centrul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică (CNRS), din Franţa, în colaborare cu o echipă de la Universitatea Harvard, au identificat un mecanism molecular specific responsabil de cele mai frecvente forme genetice de SLA (cunoscută şi ca boala lui Lou Gehrig sau boala lui Charcot) şi de demenţă frontotemporală.
Neutralizarea acestei anomalii genetice comune a prevenit degenerarea prematură a neuronilor şi a motoneuronilor în mai multe modele experimentale celulare şi animale.
„Acum ştim în ce loc exact trebuie să acţionăm în genom pentru a încerca să blocăm o formă ereditară de SLA”, a explicat Franck Martin, cercetător la CNRS şi coautor al studiului publicat, joi, în revista Science, citat de AFP.
În aproape jumătate dintre cazurile familiale de SLA şi demenţă frontotemporală, este afectată aceeaşi genă, C9ORF72. Această genă conţine secvenţe repetitive situate într-un intron - un segment de ADN care, în mod normal, este eliminat înainte de sinteza proteinelor. La pacienţii cu aceste boli, procesul de eliminare este defectuos. Intronul persistă şi este tradus în mod anormal, ceea ce duce la producerea unor proteine toxice, care se acumulează în neuroni şi motoneuroni şi determină degenerarea rapidă a acestora.
Echipa de cercetare a identificat cu precizie punctul de pornire al acestei traduceri aberante: un codon, respectiv o secvenţă de trei nucleotide, recunoscut de ribozom drept un semnal atipic de iniţiere a sintezei proteice. Ribozomul este structura celulară responsabilă de producerea proteinelor.
Modificarea ţintită a acestui semnal unic, prin introducerea unei singure mutaţii, este suficientă pentru a opri complet sinteza proteinelor toxice implicate în degenerarea neuronală.
Această strategie a fost validată în modele de şoarece şi în motoneuroni obţinuţi din celule ale pacienţilor cu SLA, după editarea genomului prin tehnologia CRISPR-Cas9, o metodă de modificare ţintită a ADN-ului.
În aceste condiţii, cercetătorii au reuşit să prevină dezvoltarea bolii la şoareci, iar durata de viaţă a celulelor a fost restabilită la valori comparabile cu cele ale celulelor sănătoase.
Autorii notează că aceste rezultate deschid calea către noi strategii terapeutice care vizează direct cauza moleculară a acestor boli neurodegenerative, însă mai e drum lung până la aplicarea clinică, fiind necesare cercetări suplimentare.
