Inflamaţia cronică din creier este considerată unul dintre procesele implicate în boala Alzheimer, însă controlul acesteia fără a afecta funcţionarea normală a creierului rămâne o provocare majoră. Un nou studiu descrie identificarea unor compuşi capabili să reducă selectiv un mecanism inflamator specific, cu potenţial de a deschide o nouă direcţie de cercetare terapeutică.
Cercetători de la University of Southern California (USC) au identificat candidaţi de medicamente care pot reduce o sursă importantă de inflamaţie cerebrală asociată bolii Alzheimer, fără a perturba activitatea normală a creierului.
Rezultatele au fost publicate în revista ştiinţifică npj Drug Discovery, din portofoliul grupului Nature.
Ţinta cercetării este o enzimă numită fosfolipaza A2 dependentă de calciu, prescurtat cPLA2. Această enzimă este implicată în procese inflamatorii şi este necesară, în acelaşi timp, pentru funcţionarea normală a celulelor nervoase.
Echipa a studiat rolul cPLA2 la persoanele purtătoare ale genei APOE4, cel mai puternic factor genetic de risc cunoscut pentru boala Alzheimer.
Deşi mulţi purtători APOE4 nu dezvoltă boala, cercetătorii au observat că persoanele cu niveluri neobişnuit de ridicate de cPLA2 tind să dezvolte Alzheimer, sugerând că această enzimă ar putea contribui activ la inflamaţia dăunătoare din creier.
Transformarea acestei observaţii într-o posibilă intervenţie terapeutică este complexă. Inhibarea completă a cPLA2 nu este o opţiune, deoarece enzima are un rol fiziologic important. În plus, orice compus destinat creierului trebuie să traverseze bariera hemato-encefalică, structura care limitează accesul substanţelor din sânge în ţesutul cerebral.
În cadrul studiului, cercetătorii au identificat compuşi care acţionează selectiv asupra cPLA2, cu efecte minime asupra altor enzime din aceeaşi familie, esenţiale pentru funcţionarea normală a celulelor.
Testele efectuate pe modele celulare şi animale au arătat că activitatea cPLA2 poate fi redusă la concentraţii mici ale acestor compuşi, relevante pentru creier.
Echipa a evaluat miliarde de molecule potenţiale, acordând prioritate celor prognozate să fie selective, capabile să pătrundă în creier şi active în condiţii biologice relevante. Credit: USC, 20 ianuarie 2026
Pentru a ajunge la aceste molecule, echipa a utilizat metode avansate de screening computaţional, analizând miliarde de structuri chimice cu potenţial de medicament.
Cercetătorii au selectat moleculele cu cea mai mare probabilitate de a acţiona selectiv asupra cPLA2, de a traversa bariera hemato-encefalică şi de a fi active în condiţii biologice relevante.
După această etapă, compuşii principali au fost testaţi în modele animale, iar cercetătorii au măsurat cantitatea care ajunge efectiv în creier după administrare.
Un inhibitor de cPLA2 care a redus activarea patologică a enzimei în celule cerebrale umane expuse la factori de stres asociaţi bolii Alzheimer a fost ales ca principal candidat. În modelele de şoarece, acest compus a traversat bariera hemato-encefalică şi a influenţat căile implicate în inflamaţia neuronală.
Autorii subliniază că următoarea etapă vizează o evaluare riguroasă a siguranţei şi a posibilităţii de aplicare a acestei abordări, precum şi stabilirea relevanţei reale pentru boala umană, în special în cazul purtătorilor genei APOE4. Studiul nu descrie un tratament aprobat, ci o direcţie de cercetare aflată în fază preclinică, care necesită investigaţii suplimentare înainte de orice aplicaţie clinică.
