Un nou studiu sugerează că repararea procesului de diviziune celulară ar putea opri răspândirea uneia dintre cele mai agresive forme de cancer de sân. Cercetătorii au identificat o enzimă care perturbă ordinea în procesul de diviziune celulară, favorizând metastazele în cancerul de sân triplu negativ, şi au descoperit că blocarea acesteia ar putea preveni extinderea bolii.
Cancerul de sân triplu negativ (TNBC) este dificil de tratat, deoarece nu prezintă receptorii hormonali sau proteina HER2 care pot fi ţinte pentru tratament.
O echipă de la Weill Cornell Medicine a demonstrat acum că enzima EZH2 determină celulele tumorale să se dividă anormal, creând instabilitate cromozomială - erori în numărul şi structura cromozomilor - care le permite acestor celule să migreze către alte organe.
Studiul, publicat pe 2 octombrie în revista Cancer Discovery, arată că medicamentele care inhibă enzima EZH2 pot corecta procesul de diviziune celulară şi pot reduce riscul de metastază.
Rezultatele, contrazic ideea larg acceptată conform căreia tratamentele împotriva cancerului ar trebui să amplifice erorile de diviziune celulară deja prezente în celulele tumorale până la punctul de colaps, pentru a provoca moartea acestora. În mod normal, când o celulă se divide, cromozomii - structuri de ADN care conţin genele - sunt duplicaţi şi distribuiţi în mod egal între cele două celule-fiice. În multe celule canceroase însă, acest proces scapă de sub control, ducând la instabilitate cromozomială: prea mulţi, prea puţini sau cromozomi distribuiţi incorect între celulele rezultate.
Metastazele reprezintă principalul motiv pentru care pacienţii cu cancer de sân triplu negativ au şanse reduse de supravieţuire. Noul studiu propune o nouă abordare terapeutică menită să blocheze metastazele înainte ca acestea să se formeze şi să îi ajute pe pacienţi să depăşească această boală letală.
„Consider puţin îngrijorătoare ideea de a împinge celulele canceroase şi mai mult spre instabilitate cromozomială, deoarece, dacă nu se atinge nivelul potrivit, acest lucru ar putea, paradoxal, să ducă la o formă de boală mai agresivă. În schimb, concluziile noastre sugerează că restabilirea ordinii în procesul de diviziune celulară, prin ţintirea enzimei EZH2, poate opri răspândirea acestor celule”, a declarat autorul principal al cercetării, dr. Vivek Mittal, specialist în chirurgie cardiotoracică la Centrul de Oncologier din cadrul Weill Cornell Medicine, citat într-un comunicat.
Analiza tumorilor a arătat că pacienţii cu niveluri crescute de EZH2 prezentau mai multe anomalii cromozomiale. Prin inhibarea acestei enzime cu tazemetostat, un medicament deja aprobat pentru alte tipuri de cancer, cercetătorii au reuşit să reducă instabilitatea cromozomială în celule, în laborator. În modele animale, supraproducţia de EZH2 a dus la metastaze pulmonare extinse, confirmând legătura directă dintre nivelurile enzimei şi capacitatea celulelor tumorale de a se răspândi.
Echipa a descoperit că EZH2 inactivează o genă esenţială, tankiraza1 (TNKS1), responsabilă de buna funcţionare a mecanismului care separă cromozomii în timpul diviziunii. Această suprimare a TNKS1 declanşează o reacţie în lanţ: o altă proteină, CPAP, se acumulează excesiv, determinând multiplicarea necontrolată a centrozomilor (structurile care organizează separarea cromozomilor). Rezultatul este o diviziune haotică, din care rezultă celule fiice cu erori genetice majore.
Prin inhibarea EZH2, cercetătorii au reuşit să inverseze acest proces, reducând semnificativ metastazele în modelele preclinice.
Este pentru prima dată când se demonstrează o legătură mecanică între un reglator epigenetic - o proteină care modifică expresia genelor fără a altera ADN-ul - şi instabilitatea cromozomială.
Astfel, EZH2 ar putea deveni prima ţintă terapeutică ce permite controlul direct al instabilităţii cromozomiale. Medicamentul tazemetostat sau alţi inhibitori similari ar putea fi testaţi în studii clinice pentru pacienţi cu forme agresive de cancer de sân, dar şi pentru alte tipuri de tumori caracterizate prin instabilitate genetică, cum este, de exemplu, adenocarcinomul pulmonar.
Cercetătorii planifică deja studii clinice pentru a evalua siguranţa acestei abordări de tratament.
Stânga: diviziune celulară normală, cu cromozomii (albaştri) aliniaţi şi pregătiţi să fie împărţiţi în mod egal între cele două celule-fiice de către cei doi centrozomi (verzi). Dreapta: în cazul unei diviziuni celulare defectuoase, sunt prezenţi prea mulţi centrozomi, ceea ce duce la formarea unor celule multiple cu instabilitate cromozomială. Credit: dr. Shelly Yang Bai, Weill Cornell Medicine, 3 octombrie 2025
