Pe măsură ce înaintăm în vârstă, apar modificări la nivel molecular care influenţează felul în care genele sunt activate sau dezactivate. Un nou studiu arată că, în intestin, acest proces este stimulat de inflamaţie şi de perturbarea semnalizării celulare şi ar putea contribui la creşterea riscului de cancer colorectal.
Acest fenomen, numit de cercetători ACCA (modificări epigenetice care apar treptat odată cu vârsta / Aging and Colon Cancer-Associated drift), constă în modificări ale metilării ADN-ului, acele schimbări epigenetice care pot activa sau dezactiva gene fără a altera secvenţa genetică propriu-zisă.
În acest caz, acumularea treptată de modificări odată cu vârsta duce la „oprirea” treptată a genelor care, în mod normal, inhibă formarea tumorilor. Consecinţa este apariţia unui număr tot mai mare de celule ale mucoasei intestinale cu un potenţial crescut de a dezvolta cancer.
„Observăm un tipar epigenetic care devine tot mai evident odată cu vârsta”, explică biologul molecular Francesco Neri, de la Universitatea din Torino, citat într-un comunicat.
Pornind de la date existente, care arată că aceste modificări epigenetice care apar treptat sunt asociate cu cancerul şi că riscul de cancer colorectal creşte odată cu înaintarea în vârstă, echipa internaţională a analizat ţesuturi din colonul unor persoane sănătoase şi din tumori colorectale. Cercetătorii au identificat tipare similare de inactivare genetică atât la persoanele în vârstă, cât şi în ţesutul canceros, sugerând un mecanism comun.
Experimentele realizate pe modele animale şi pe organoizi intestinali (structuri miniaturale de intestin crescute în laborator) au arătat că acest proces este specific intestinului şi porneşte din celulele stem care asigură regenerarea mucoasei intestinale.
Inflamaţia şi dezechilibrele metabolice din aceste celule stem interferează cu mecanismele care menţin funcţionarea normală a genelor, permiţând acumularea de modificări epigenetice dăunătoare. Astfel, unele gene rămân dezactivate, ceea ce favorizează apariţia cancerului.
„În timp, apar tot mai multe zone cu un profil epigenetic îmbătrânit. Prin procesul natural de multiplicare a ţesutului intestinal, aceste regiuni se extind treptat şi pot creşte pe parcursul mai multor ani”, a explicat Anna Krepelova, specialist în biologie moleculară la Universitatea din Torino.
Pe măsură ce intestinul se regenerează de-a lungul anilor, apar treptat zone de ţesut cu modificări epigenetice care le fac mai vulnerabile la cancer. Aceste zone diferă de la o persoană la alta, la fel ca riscul individual de cancer colorectal.
Un aspect încurajator este faptul că, în experimentele pe organoizi, cercetătorii au reuşit să reducă şi chiar să inverseze parţial modificările epigenetice acumulate în timp, prin creşterea absorbţiei fierului sau prin restabilirea anumitor semnale de creştere celulară.
„Acest lucru arată că îmbătrânirea epigenetică nu este neapărat un proces definitiv. Pentru prima dată, vedem că pot fi ajustaţi anumiţi factori ai îmbătrânirii care acţionează la nivel profund, în nucleul molecular al celulei”, a subliniat Krepelova.
Studiul a fost publicat în revista Nature Aging.
