Într-o lume ideală, tratamentul cancerului ar acţiona precis doar localizat, acolo unde este nevoie, fără a afecta ţesuturile sănătoase din jur. Un nou studiu aduce acest scenariu mai aproape de realitate, oferind o înţelegere detaliată a complexelor moleculare care declanşează răspunsurile hormonale în celulele tumorale. Cercetarea deschide drumul către medicamente capabile să vizeze selectiv ţesuturile afectate, eliminând riscul efectelor secundare severe.
Un medicament care opreşte cancerul fără efecte secundare sau riscuri? Această perspectivă ar putea fi ceva mai aproape datorită unei cercetări recente, conduse de Departamentul de Ştiinţe Farmaceutice şi Biomedicale de la Touro College of Pharmacy din New York, Statele Unite.
Laboratorul studiază receptorii hormonilor steroizi (SHRs), unele dintre cele mai vizate proteine în tratamentele oncologice.
Hormonii steroizi, precum estrogenul şi testosteronul, reprezintă ţinte terapeutice relevante întrucât celulele maligne prezintă expresie crescută a receptorilor hormonali steroizi (SHRs), contribuind astfel la proliferarea şi progresia tumorilor la nivelul sânului, prostatei şi ovarelor.
Însă deoarece aceste medicamente anti-hormonale se leagă şi de SHRs din alte celule ale corpului (cum sunt cele din uter şi oase), ele provoacă adesea efecte secundare şi prezintă riscuri pentru pacienţi. De exemplu, atunci când se tratează cancerul de sân, pot fi amplificate efectele estrogenului în ţesutul uterin, ceea ce poate duce la cancer uterin.
Obiectivul suprem al terapiilor bazate pe SHRs în tratarea cancerelor endocrine este restricţionarea acţiunilor acestor hormoni la organe şi gene specifice. Pentru a reuşi acest lucru, este necesară o înţelegere aprofundată a structurii acestor receptori şi a modului în care interacţionează cu alte proteine.
Cercetarea recentă furnizează o descriere structurală aprofundată, fără precedent, a complexului receptorului hormonal steroidian. Potrivit autorilor, elucidarea completă a structurii SHR şi a modului în care proteinele asociate participă la formarea complexului va permite dezvoltarea unor agenţi terapeutici capabili să vizeze cu precizie ţesuturi specifice.
Diferenţele din structura complexului receptorului hormonal steroidian sunt cele care explică de ce hormonii, şi potenţialele medicamente, acţionează diferit în diverse tipuri de celule şi ţesuturi.
Înţelegerea limitată a acestor structuri a împiedicat dezvoltarea unor medicamente ţintite mai eficiente, cu efecte secundare minime sau inexistente.
Acum, echipa de cercetători a reuşit să evidenţieze diferenţele dintre aceste structuri folosind o tehnologie de proteomică inovatoare.
Potrivit acestora, această cercetare reprezintă prima demonstraţie a unui nivel atât de înalt de rezoluţie structurală în caracterizarea unui complex coactivator al receptorului hormonal steroidian.
Autorii spun că recenta cercetare va îmbunătăţi „radical” capacitatea de a perturba predictibil semnalizarea receptorilor hormonilor steroizi şi este probabil să conducă la dezvoltarea unor medicamente mai eficiente pentru tratamentul cancerelor endocrine, cu efecte adverse grave minime sau inexistente.
Studiul a fost publicat recent în revista Nature Communications.
