Oamenii de ştiinţă au identificat un mecanism care ar putea duce la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente pentru osteoporoză şi alte boli asociate fragilităţii osoase. Descoperirea ar putea oferi speranţă pentru milioane de persoane afectate de pierderea densităţii osoase, în special pentru femeile aflate la menopauză.
Osteoporoza, afecţiunea caracterizată prin pierderea densităţii osoase şi fragilitatea crescută a oaselor, afectează aproximativ şase milioane de persoane doar în Germania, majoritatea fiind femei.
În căutarea unor terapii mai sigure şi cu efecte de lungă durată, cercetătorii de la universităţile Leipzig şi Shandong, din China, au identificat un receptor denumit GPR133, care joacă un rol esenţial în formarea şi menţinerea sănătăţii osoase. Aceşti receptori fac parte dintr-o clasă de proteine încă puţin studiată, cunoscută sub numele de receptori de aderenţă cuplaţi cu proteine G.
Studiul, publicat recent în revista Signal Transduction and Targeted Therapy, arată că atunci când acest receptor este afectat de modificări genetice, şoarecii de laborator prezintă o scădere rapidă a densităţii osoase, similară osteoporozei la oameni.
Echipa a folosit o substanţă nouă, AP503, descoperită prin metode computerizate, care stimulează receptorul GPR133. Administrarea acestei substanţe la şoareci sănătoşi şi la cei cu osteoporoză indusă a dus la creşterea semnificativă a rezistenţei oaselor.
În mod natural, GPR133 este activat prin interacţiunea dintre celulele osoase şi stimulii mecanici, precum mişcarea şi greutatea exercitată asupra scheletului. Această activare determină stimularea osteoblastelor (celule care formează osul) şi inhibarea osteoclastelor (celule care degradează osul), rezultând o structură osoasă mai solidă. AP503 imită acest proces natural, iar în viitor ar putea fi utilizat atât pentru întărirea oaselor sănătoase, cât şi pentru refacerea celor afectate de boli degenerative, cum este osteoporoza apărută după menopauză.
Anterior, echipa de la Leipzig a dmonstrat că AP503 are şi efectul de întărire a musculaturii scheletice. Această dublă acţiune, asupra oaselor şi muşchilor, sugerează un potenţial major pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei îmbătrânite, unde fragilitatea osoasă şi pierderea masei musculare reprezintă probleme majore de sănătate.
Cercetătorii lucrează deja la studii suplimentare pentru a explora aplicarea AP503 în diferite afecţiuni şi pentru a înţelege mai bine rolul receptorului GPR133 în organism. Este important de subliniat că substanţa AP503 este în stadiu experimental şi nu este aprobată pentru utilizare clinică.
Această descoperire confirmă importanţa cercetărilor fundamentale în domeniul biologiei celulare şi oferă o direcţie promiţătoare pentru dezvoltarea unor tratamente inovatoare împotriva osteoporozei şi a altor afecţiuni asociate procesului de îmbătrânire.
