Artrita reumatoidă, o boală autoimună care provoacă inflamaţii şi distrugerea articulaţiilor, nu debutează în momentul în care apar durerile, ci cu mulţi ani mai devreme, potrivit unui studiu de amploare desfăşurat pe parcursul a şapte ani. Cercetătorii au constatat că persoanele cu risc de artrită reumatoidă prezintă modificări majore ale sistemului imunitar cu mult timp înainte de apariţia simptomelor, în această fază incipientă corpul purtând o „luptă invizibilă” împotriva propriului ţesut.
Studiul, publicat miercuri, în revista ştiinţifică Science Translational Medicine, oferă cea mai detaliată imagine de până acum a proceselor imunologice care preced debutul bolii şi ar putea schimba modul în care artrita reumatoidă este diagnosticată şi tratată, punând accent pe prevenţie şi intervenţii timpurii.
Cercetarea a fost realizată de o echipă internaţională de specialişti de la Institutul Allen, Universitatea din California San Diego, CU Anschutz şi Benaroya Research Institute.
Pe parcursul celor şapte ani, cercetătorii au urmărit persoane care prezentau anticorpi de tip ACPA (anticorpi antiproteine citrulinate), biomarkeri recunoscuţi pentru riscul crescut de a dezvolta artrită reumatoidă. În acest grup, au fost identificate procese inflamatorii şi dereglări ale celulelor imunitare care apar cu mult înaintea simptomelor clinice.
Printre descoperirile-cheie se numără:
Inflamaţie sistemică: S-a observat o stare de inflamaţie prezentă în tot organismul, nu doar la nivelul articulaţiilor. Acest tip de inflamaţie generalizată este asemănător cu cel întâlnit la pacienţii cu artrită reumatoidă activă, sugerând că boala începe cu un dezechilibru imunologic profund.
Disfuncţii ale celulelor imune: Anumite tipuri de celule imune, precum limfocitele B şi celulele T helper, prezentau activitate anormală. Limfocitele B, care în mod normal produc anticorpi protectori, trecuseră într-o stare proinflamatorie. În acelaşi timp, un subset specific de celule T, numite Tfh17, era prezent în număr mult mai mare decât în mod normal, favorizând producerea de autoanticorpi - anticorpi care atacă propriile ţesuturi ale organismului.
Reprogramare celulară: Cercetătorii au identificat modificări epigenetice (modificări care afectează activitatea genelor fără a altera ADN-ul) chiar şi în celulele T naive - celule care nu au întâlnit anterior agenţi patogeni. Acest fenomen arată că sistemul imunitar începe să fie „setat” pe un răspuns autoimun încă înainte de primul semnal extern declanşator - începe să fie „pregătit” să reacţioneze împotriva propriului organism înainte ca boala să se manifeste sau înainte ca vreun factor extern să declanşeze reacţia autoimună. Practic, aceste celule sunt programate din timp să iniţieze un atac greşit asupra ţesuturilor sănătoase, ceea ce explică de ce artrita reumatoidă poate progresa mult timp în „tăcere”, fără simptome vizibile.
Semne timpurii în sânge: În sânge au fost detectate monocite (un tip de globule albe) care produceau niveluri ridicate de molecule inflamatorii. Acestea semănau foarte mult cu macrofagele - celulele inflamatorii găsite în articulaţiile afectate la pacienţii cu artrită reumatoidă, ceea ce sugerează că procesul patologic este deja orientat spre articulaţii cu mult înainte de apariţia durerilor.
Aceste descoperiri oferă noi biomarkeri şi tipare imunitare care pot ajuta medicii să identifice persoanele cu cel mai mare risc de a dezvolta artrită reumatoidă, permiţând monitorizarea atentă şi eventual intervenţii preventive. Dacă boala este detectată în această etapă „tăcută”, ar putea fi posibilă oprirea progresiei sale înainte de apariţia simptomelor, prevenind ani de suferinţă şi dizabilitate.
Rezultatele acestui studiu ar putea transforma abordarea actuală a bolii, bazată pe tratarea complicaţiilor după ce afecţiunea devine vizibilă, într-un model proactiv, axat pe prevenţie şi protecţia pe termen lung a pacienţilor.
