Astmul este una dintre cele mai frecvente boli cronice la nivel mondial şi afectează peste 500 de milioane de persoane. Exacerbările, cunoscute drept crize de astm, reprezintă o cauză majoră de morbiditate şi generează costuri importante pentru sistemele de sănătate. Acum, oamenii de ştiinţă au dezvoltat o nouă metodă care poate anticipa crizele de astm cu până la cinci ani înainte.
Crizele de astm apar adesea imprevizibil, inclusiv la pacienţi care, la evaluările medicale curente, sunt consideraţi stabili din punct de vedere clinic.
Lipsa unor instrumente clare de predicţie face dificilă însă prevenirea formelor severe ale bolii. Un nou studiu propune o metodă care ar putea schimba modul în care este evaluat riscul de agravare a astmului, folosind informaţii obţinute din analize de sânge pentru a identifica dezechilibre metabolice din sânge care pot prezice agravările astmului pe termen lung.
În prezent, medicii nu dispun de biomarkeri clari care să permită identificarea pacienţilor cu risc crescut de crize, în timp ce metodele existente reuşesc cu dificultate să distingă între pacienţii cu evoluţie stabilă şi cei cu risc crescut de agravări severe.
Acum, o echipă de cercetători de la Mass General Brigham şi Institutul Karolinska a identificat o abordare care permite estimarea riscului de exacerbări ale astmului pe o perioadă de până la cinci ani.
Rezultatele au fost publicate, luni, în revista Nature Communications şi se bazează pe analiza unor cohorte extinse de pacienţi cu astm.
Studiul a analizat date provenite din trei cohorte mari de astm, care au inclus peste 2.500 de participanţi, cu informaţii clinice colectate pe parcursul mai multor decenii din dosare medicale electronice. Cercetătorii au folosit metabolomica, o tehnică de analiză de mare capacitate, pentru a măsura molecule mici din sângele pacienţilor cu astm.
Analiza a evidenţiat o relaţie importantă între două clase de metaboliţi, sfingolipidele şi steroizii, şi controlul astmului.
Mai precis, raportul dintre sfingolipide şi steroizi s-a dovedit capabil să anticipeze riscul de exacerbări pe o perioadă de cinci ani.
În anumite situaţii, acest model a reuşit să distingă momentul primei crize între grupurile cu risc crescut şi cele cu risc scăzut, cu o diferenţă de aproape un an.
„Una dintre cele mai mari provocări în tratamentul astmului este lipsa unui mod eficient de a şti care pacient va avea o criză severă în viitorul apropiat”, a declarat, luni, Jessica Lasky-Su, profesor asociat la Channing Division of Network Medicine din cadrul Mass General Brigham şi Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard, citată într-un comunicat.
Potrivit acesteia, măsurarea echilibrului dintre anumite sfingolipide şi steroizi din sânge a permis identificarea pacienţilor cu risc ridicat cu o acurateţe de aproximativ 90%, oferind posibilitatea intervenţiei înainte de apariţia unei crize.
Cercetătorii au observat că nivelurile individuale ale metaboliţilor furnizau informaţii limitate, în timp ce raportul dintre sfingolipide şi steroizi era cel mai puternic indicator al riscului.
„Interacţiunea dintre aceste două clase de molecule defineşte profilul de risc. Abordarea bazată pe acest raport nu este doar relevantă din punct de vedere biologic, ci şi robustă din punct de vedere analitic, ceea ce o face potrivită pentru dezvoltarea unui test clinic practic şi accesibil”, a explicat Craig E. Wheelock, cercetător principal la Institute of Environmental Medicine din cadrul Institutului Karolinska.
Autorii studiului consideră că aceste rezultate reprezintă un pas important către medicina de precizie în astm.
Un test clinic bazat pe aceste raporturi metabolice ar putea fi implementat relativ uşor în laboratoarele standard şi i-ar ajuta pe medici să identifice pacienţi aparent stabili, dar care prezintă dezechilibre metabolice, nedetectabile la evaluările clinice obişnuite.
Cercetătorii subliniază însă că rezultatele trebuie validate suplimentar înainte de utilizarea acestei abordări în practica medicală. Sunt necesare studii suplimentare la pacienţi cu astm, inclusiv studii clinice directe şi analize de cost-eficienţă, pentru a confirma utilitatea metodei în îngrijirea curentă a pacienţilor, au mai precizat autorii studiului.
