Pacienţii cu cancer au frecvent nevoie de anticoagulante pentru prevenirea sau tratarea cheagurilor de sânge, însă administrarea lor împreună cu terapiile oncologice ridică adesea preocupări privind posibile interacţiuni medicamentoase care ar putea creşte riscul de sângerare sau de formare a cheagurilor. Un studiu de amploare sugerează că, în cazul cancerului de prostată avansat, anumite tratamente moderne nu cresc riscul de sângerare sau de formare a cheagurilor atunci când sunt administrate împreună cu anticoagulante.
Un studiu realizat la pacienţi cu cancer de prostată avansat care primeau inhibitori ai căii receptorului androgenic şi diferite tipuri de anticoagulante nu a identificat dovezi ale creşterii riscului de sângerare sau tromboză.
Rezultatele au fost publicate, luni, în revista Cancer.
Tromboembolismul - formarea unui cheag de sânge care circulă prin vase şi produce o obstrucţie -, reprezintă a doua cauză de deces la persoanele cu cancer, după progresia bolii. Anticoagulantele, cunoscute şi ca medicamente care subţiază sângele, sunt tratamentul standard pentru prevenirea sau tratarea acestor complicaţii.
La pacienţii cu cancer de prostată avansat, riscul de tromboembolism reprezintă o preocupare importantă. Experimentele de laborator au sugerat că inhibitorii căii receptorului androgenic, recomandaţi pentru aproape toţi pacienţii cu această formă de cancer, ar putea interacţiona cu anumite anticoagulante, în special cu anticoagulantele orale directe (DOAC - direct oral anticoagulants).
Pentru a verifica dacă aceste rezultate de laborator se reflectă şi în practica clinică, cercetătorii au analizat evoluţia pacienţilor trataţi simultan cu anticoagulante şi inhibitori ai căii receptorului androgenic, inclusiv enzalutamidă, apalutamidă şi abirateronă.
Analiza retrospectivă, bazată pe date din rândul populaţiei, a inclus 2.997 de adulţi din Canada cu cancer de prostată care au primit anticoagulante (DOAC sau alte tipuri de anticoagulante) împreună cu enzalutamidă sau apalutamidă între 2012 şi 2023. Rezultatele nu au arătat un risc mai mare de tromboză la pacienţii care utilizau DOAC comparativ cu cei care primeau alte anticoagulante.
De asemenea, cercetătorii au comparat pacienţii trataţi cu DOAC şi alte tipuri de anticoagulante (din alte clase) în combinaţie cu abirateronă şi nu au identificat o creştere a riscului de sângerare.
„În practica clinică trebuie să alegem zilnic cea mai potrivită opţiune de anticoagulare pentru pacienţi, iar decizia devine mai complexă la persoanele cu cancer care primesc mai multe medicamente, inclusiv terapii oncologice ce pot ridica probleme legate de posibile interacţiuni medicamentoase”, a declarat autorul principal al studiului, Tzu-Fei Wang, medic la Universitatea din Ottawa, The Ottawa Hospital şi Ottawa Hospital Research Institute, citat într-un comunicat.
Potrivit autorilor, rezultatele sugerează că îngrijorările legate de posibile interacţiuni farmacocinetice între aceste medicamente nu se traduc neapărat în efecte clinice negative în practica reală.
Concluziile pot ajuta medicii şi pacienţii să gestioneze mai sigur tratamentul anticoagulant în paralel cu terapiile moderne pentru cancerul de prostată.
