Prescrierea antidepresivelor ar trebui adaptată fiecărui pacient în parte, întrucât efectele secundare pot varia semnificativ de la o persoană la alta, indică un studiu internaţional publicat marţi. Cercetarea arată că aceste diferenţe pot influenţa aderenţa la tratament şi, implicit, evoluţia tulburărilor psihice tratate.
În prezent, până la 17% dintre adulţii din Europa şi Statele Unite primesc tratament antidepresiv. Deşi aceste medicamente sunt considerate eficiente în controlul tulburărilor bipolare, depresie, sau anxietate, ele pot provoca efecte secundare diverse, inclusiv modificări ale greutăţii corporale, tensiunii arteriale sau nivelului de sodiu din sânge (hiponatremie). Aceste reacţii pot influenţa decizia pacientului de a continua sau nu tratamentul, avertizează cercetătorii.
Analiza, realizată de cercetători din Marea Britanie, Italia şi Japonia şi publicată în revista The Lancet, a evaluat 151 de studii clinice şi 17 rapoarte ale Administraţiei americane pentru Alimente şi Medicamente (FDA), acoperind 30 de tipuri de antidepresive.
În total, datele au inclus 41.937 de pacienţi trataţi cu antidepresive şi alţi 16.597 care au primit placebo, pe o perioadă mediană de opt săptămâni. Participanţii aveau o vârstă medie de 44,7 ani, iar 62% dintre ei erau femei.
Studiul a evidenţiat diferenţe importante între antidepresive în privinţa impactului asupra metabolismului, sistemului cardiovascular şi tensiunii arteriale.
Unele medicamente, precum maprotilin (Ludiomil) şi amitriptilina (Laroxyl), au fost asociate cu creştere semnificativă în greutate la aproximativ jumătate dintre pacienţi, în timp ce altele, precum agomelatina (Valdoxan), au fost legate de pierdere ponderală. De asemenea, s-au observat cazuri de accelerare a ritmului cardiac (creşterea numărului de bătăi ale inimii pe minut).
Autorii notează că analiza nu permite stabilirea caracterului temporar sau de durată al acestor efecte fiziologice, dar acest aspect ar putea constitui punctul de plecare pentru cercetări viitoare.
Totodată, autorii notează că majoritatea antidepresivelor evaluate nu au avut efecte majore asupra funcţiei renale sau hepatice.
Concluziile cercetării susţin necesitatea actualizării ghidurilor terapeutice, astfel încât alegerea antidepresivului să ţină cont de riscurile fiziologice specifice fiecărui pacient.
O abordare personalizată, sprijinită de aplicaţii clinice care integrează aceste date, ar putea îmbunătăţi comunicarea dintre medic şi pacient şi ar putea facilita alegerea celui mai potrivit tratament. Alte efecte secundare, precum apatia emoţională sau tulburările sexuale şi digestive, nu au fost analizate în cadrul acestui studiu.
