O descoperire promiţătoare plasează un tip de medicamente pentru diabet în centrul atenţiei oncologilor. Cercetătorii sugerează că aceste tratamente ar putea avea un rol neaşteptat de valoros în prevenirea recidivei cancerului de prostată, oferind noi perspective de tratament pentru pacienţi.
Cancerul de prostată este principala cauză de deces asociată unei afecţiuni maligne în rândul bărbaţilor din Suedia, unde peste 2.000 de persoane îşi pierd viaţa în fiecare an, numărul ajungând la aproape 400.000 la nivel mondial.
Tratamentul cancerului de prostată constă, de obicei, în terapie hormonală, radioterapie sau intervenţie chirurgicală. Cu toate acestea, riscul de recidivă rămâne relativ ridicat.
O clasă de medicamente mai vechi, utilizate pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2, ar putea contribui la încetinirea progresiei cancerului de prostată, sugerează un studiu pilot.
Proteina studiată de cercetători se numeşte PPARγ (receptorul gama activat al proliferării peroxizomale). În cercetările privind diabetul, PPARγ a fost intens analizată datorită rolului său în procesele metabolice şi în sensibilitatea la insulină.
„Pacienţii diagnosticaţi cu cancer de prostată şi diabet, care au urmat un tratament cu o clasă de medicamente denumite tiazolidindione (TZD), ce acţionează asupra proteinei PPAR-gamma, nu au prezentat semne de recurenţă pe durata perioadei de monitorizare. Vorbim de o descoperire semnificativă”, a declarat conducătorul studiului, Lukas Kenner, de la Medizinische Universität Wien, profesor invitat la Departamentul de Biologie Moleculară al Universităţii Umeå, din Suedia, citat într-un comunicat.
Prin acţiunea asupra PPAR-gamma aceste medicamente ajută organismul să utilizeze mai eficient insulina, reducând nivelul glicemiei.
De asemenea, s-a raportat că PPAR-gamma poate contribui la creşterea tumorilor sau la modificări metabolice, dar şi la rezultate mai slabe în anumite tipuri de cancer.
Monitorizând 69 de pacienţi care au suferit intervenţii chirurgicale pentru cancer de prostată localizat, dintre care 49 aveau diabet, cercetătorii au descoperit că, la 10 ani de la intervenţie, singurii care nu prezentau semne de recurenţă biochimică - adică o creştere a nivelului antigenului specific prostatic (PSA) fără alte semne sau simptome – au fost trei pacienţi cu diabet, trataţi cu TZD care ţintesc PPARγ.
În experimente realizate in vitro, cercetătorii au observat că medicamentul pioglitazonă (denumirea comercială Actos, deţinut de compania Takeda Pharmaceuticals) nu doar că a inhibat diviziunea şi creşterea celulelor canceroase prostatice, dar a produs şi o reprogramare metabolică a acestor celule, reducându-le capacitatea de a supravieţui şi de a se răspândi.
Medicamentul pioglitazonă este un aşa-numit agonist care se leagă de receptorul PPARγ şi îl activează. Astfel, el modulează calea de semnalizare şi contracarează efectele favorabile dezvoltării tumorii prin modificarea metabolismului celular, putând să reducă şi inflamaţia.
„Rezultatele noastre sugerează că pioglitazona şi alţi inhibitori metabolici similari ar putea ocupa un loc central în strategiile terapeutice inovatoare pentru tratarea cancerului de prostată”, au concluzionat cercetătorii, într-un raport publicat luna aceasta în revista Molecular Cancer.
Autorii studiului pilot au subliniat că sunt necesare studii mai ample şi de durată pentru a determina pe deplin impactul medicamentelor TZD „asupra dezvoltării şi progresiei cancerului de prostată, precum şi asupra supravieţuirii pacienţilor”.
Studiul a fost realizat cu colaborarea unor echipe de cercetători din Austria, Cehia, Germania, Marea Britanie şi Suedia.
Studii anterioare au sugerat că această clasă de medicamente poate avea un rol şi în prevenirea tumorilor cerebrale.
Autorii unui alt studiu, publicat anul trecut în revista BMJ Open, au raportat că aceste medicamente ar putea fi reproiectate pentru a preveni metastazele cerebrale la pacienţii care prezintă un risc ridicat de cancere secundare (metastaze).
