Pacienţii cu diabet care primesc un transplant de rinichi au rezultate mai bune dacă li se prescriu medicamente GLP-1, sugerează o analiză a dosarelor medicale din Statele Unite.
Pacienţii cu diabet, care au început să ia un medicament din această clasă de medicamente utilizate pe scară largă după transplant au fost cu 49% mai puţin susceptibili de a suferi o insuficienţă a noului organ şi cu 31% mai puţin susceptibili de a muri în termen de cinci ani de la începerea tratamentului, comparativ cu pacienţii similari care nu au primit medicamentele, arată un raport publicat miercuri în revista The Lancet Diabetes & Endocrinology.
Cei aproximativ 18.000 de participanţi la studiu au fost supuşi unui transplant renal între 2013 şi 2020.
La aproximativ 11% dintre aceştia le-au fost prescrise medicamente din clasa GLP-1 la o medie de 19 luni post-transplant.
Medicamentul pe bază de dulaglutid (Trulicity/Eli Lilly) a fost cel mai frecvent utilizat medicament GLP-1 în cadrul studiului. Unii pacienţi au primit medicamentul Ozempic (semaglutidă, Novo Nordisk) sau mai vechiul Victoza (liraglutidă) al grupului farmaceutic danez. Multe alte medicamente din această clasă, cunoscute şi pentru efectele lor de scădere în greutate, au fost utilizate în cadrul studiului.
Majoritatea complicaţiilor grave asociate GLP-1, cum ar fi pancreatita şi problemele hepatice, nu au fost observate la pacienţii cu transplant, au raportat cercetătorii.
De asemenea, medicamentele nu au fost asociate cu cancerul tiroidian medular, aşa cum a fost raportat anterior la pacienţii care au luat tipurile de medicamente imunosupresoare utilizate după transplanturi.
Medicamentele GLP-1 au crescut însă riscul de boală oculară diabetică.
Persoanele cu diabet îşi pierd capacitatea de a produce sau de a utiliza eficient insulina, hormonul produs de pancreas şi necesar pentru reglarea nivelului de zahăr din sânge şi de energie din organism.
Întrucât retinopatia diabetică poate apărea la persoanele ale căror niveluri de zahăr din sânge sunt corectate prea repede, pentru a gestiona riscul, autorul principal al studiului, dr. Babak Orandi de la facultatea de medicină Grossman, a universităţii din New York (NYU), recomandă medicilor să se asigure că nivelul zahărului din sânge este controlat înainte de a începe administrarea medicamentelor GLP-1.
De asemenea, el recomandă creşterea treptată a dozelor de GLP-1 pentru beneficiarii de transplant renal cu diabet sever sau cu antecedente de probleme oculare.
„Cercetarea noastră oferă o cantitate mare de date clinice din lumea reală pentru a ghida gestionarea beneficiilor şi riscurilor utilizării GLP-1 la beneficiarii de transplant renal”, a declarat joi, dr. Orandi într-un comunicat.
Pentru studiu, cercetătorii au utilizat date din Sistemul de date renale din Statele Unite, care integrează date de la Reţeaua de prelevare şi transplant de organe, care alocă transplantul de organe în întreaga Americă de Nord, Centrele americane de servicii de asigurări medicale (Medicare şi Medicaid), şi datele privind cererile Medicare, inclusiv informaţii privind utilizarea medicamentelor pe bază de reţetă prescrise.
Cercetătorii spun că sunt necesare mai multe cercetări privind mecanismele biologice din spatele agoniştilor GLP-1 şi modul în care aceştia îmbunătăţesc sănătatea rinichilor posttransplant.
Diabetul zaharat de tip 2 este una dintre principalele cauze ale bolii renale în stadiu terminal, şi cauza principală pentru aproape o sută de mii de americani care aşteaptă în prezent un transplant de rinichi.
