Cercetătorii au dezvoltat o strategie de tratament care ar putea oferi o nouă opţiune pacientelor cu cancer ovarian ce nu mai răspund la tratamentele standard.
O echipă de specialişti de la Centrul de Cancer al Universităţii Colorado (CU Anschutz) au lansat un studiu clinic de fază I cu o opţiune promiţătoare de terapie pentru cancerul ovarian rezistent, prima de acest fel, care ar putea creşte eficienţa tratamentului, atacând un cancer dificil de controlat din două direcţii.
Terapia ţinteşte tumora pe două căi, cu un inhibitor PARP, deja utilizat în unele forme de cancer ovarian, şi un medicament nou, SM08502, care pare să facă tratamentul mai eficient inclusiv la pacientele la care inhibitorii PARP nu mai dau rezultate
Dr. Bradley Corr, director de cercetare clinică în oncologie ginecologică la CU Anschutz, a evidenţiat caracterul inovator al terapiei şi a arătat că acesta este primul studiu clinic care reuneşte aceste două clase de medicamente, o abordare discutată până acum doar teoretic, fără a fi testată la paciente.
Cancerul ovarian, în special carcinomul seros de grad înalt este cel mai frecvent tip de cancer ovarian şi este dificil de tratat. Inhibitorii PARP, utilizaţi de peste un deceniu, au schimbat îngrijirea pacientelor cu mutaţie BRCA sau cu deficit de recombinare omoloagă (HRD - incapacitatea celulelor de a repara corect ADN-ul prin recombinare omoloagă), prelungind semnificativ supravieţuirea, însă multe paciente dezvoltă în timp rezistenţă la această terapie şi pot rămâne fără alte opţiuni de tratament împotriva cancerului.
Cercetătorii au observat că, odată cu apariţia rezistenţei la inhibitorii PARP, celulele canceroase activează un „sistem de supravieţuire de rezervă” numit semnalizare WNT, care ajută tumora să continue să crească, chiar dacă medicamentele PARP ar trebui să o oprească.
Pe baza acestui rezultat, echipa a testat medicamentul experimental SM08502 (Cirtuvivint). În loc să blocheze direct semnalizarea WNT - strategie care poate provoca efecte adverse importante - SM08502 modifică modul în care anumite gene ale cancerului sunt procesate (procesul de splicing - „îmbinarea” segmentelor de ARN pentru a forma mesajul final), ceea ce opreşte indirect semnalizarea WNT.
În experimentele de laborator, SM08502 administrat ca monoterapie a încetinit creşterea tumorilor, sugerând un efect antitumoral propriu.
În combinaţie cu un inhibitor PARP precum olaparib, tratamentul a distrus mai multe celule canceroase, a produs mai multe leziuni ADN-ului în celulele tumorale şi a redus supresia imună, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar poate lupta mai eficient împotriva cancerului.
Autorii descriu noua abordare terapeutică ca fiind prima combinaţie care ţinteşte două mecanisme diferite de supravieţuire tumorală - PARP şi semnalizarea WNT - reducând posibilităţile cancerului de a se adapta, şi crescând eficacitatea terapiei.
Cercetătorii subliniază că strategia ar putea fi utilă şi în alte tipuri de tumori care dezvoltă rezistenţă prin mecanisme asemănătoare. În plus, întrucât ambele medicamente se administrează oral, tratamentul ar fi mai uşor de urmat, iar această combinaţie de tratament ar putea să reducă riscurile asociate utilizării pe termen lung a inhibitorilor PARP.
