Cercetătorii de la Facultatea de Ştiinţe Medicale şi ale Sănătăţii a Universităţii din Tel Aviv (Gray Faculty of Medical & Health Sciences) au dezvoltat o nouă terapie genică ce ar putea trata pierderea auzului şi tulburările de echilibru cauzate de disfuncţii ale urechii interne. În modelele animale tratate, terapia a prevenit degenerarea celulelor cu cili, menţinând atât auzul, cât şi funcţia vestibulară. Metoda propusă s-a dovedit mai eficientă decât strategiile existente şi ar putea fi aplicată pentru o gamă largă de mutaţii genetice responsabile de hipoacuzie.
Studiul a fost publicat pe coperta revistei ştiinţifice EMBO Molecular Medicine.
Urechea internă este alcătuită din două sisteme care funcţionează în strânsă coordonare: sistemul auditiv, responsabil cu detectarea şi transmiterea sunetelor către creier, şi sistemul vestibular, care reglează orientarea spaţială şi echilibrul. Numeroase variaţii genetice pot afecta aceste mecanisme, ducând la pierderea neurosenzorială a auzului şi tulburări de echilibru.
La nivel mondial, hipoacuzia este cea mai frecventă tulburare senzorială, iar peste jumătate dintre cazurile congenitale au cauze genetice. Scopul echipei a fost să găsească o terapie genică eficientă pentru aceste afecţiuni, utilizând o strategie inovatoare.
În ultimii ani, terapia genică a devenit o opţiune promiţătoare în tratarea mai multor boli genetice, precum atrofia musculară spinală (AMS) sau amauroza congenitală Leber (LCA), dar şi în imunoterapiile oncologice, precum terapia cu celule CAR-T.
O strategie frecvent utilizată implică vectori virali modificaţi, în care ADN-ul viral este înlocuit cu o secvenţă funcţională a genei ţintă. Aceşti vectori se folosesc de capacitatea naturală a virusului de a pătrunde în celule, pentru a livra informaţia genetică corectă, restabilind astfel funcţionarea normală a genelor.
Majoritatea terapiilor genice folosesc virusuri adeno-asociate (AAV), iar în prezent există deja studii clinice care testează astfel de terapii pentru pierderea auzului, cu rezultate preliminare încurajatoare.
În noul studiu, cercetătorii s-au concentrat pe o mutaţie a genei CLIC5, esenţială pentru stabilitatea şi funcţionarea celulelor senzoriale cu cili din urechea internă. Deficitul acestei gene provoacă degenerarea progresivă a acestor celule, iniţial determinând pierderea auzului, iar ulterior afectând echilibrul.
Echipa a utilizat o versiune avansată, optimizată structural, a vectorului AAV - denumită vector AAV autocomplementar (scAAV). Această tehnologie a demonstrat o transmitere mai rapidă şi mai eficientă a genei către celulele senzoriale, la doze mai mici decât cele necesare cu vectorii clasici.
În modelele animale tratate, terapia a prevenit degenerarea celulelor cu cili, menţinând atât auzul, cât şi funcţia vestibulară.
Potrivit autorilor, această abordare nouă a dus la o creştere a eficienţei terapeutice şi la o soluţie integrată pentru pacienţii care prezintă atât pierdere de auz, cât şi tulburări de echilibru.
Cercetătorii speră că rezultatele vor deschide calea pentru dezvoltarea unor terapii genice capabile să trateze o gamă largă de afecţiuni ereditare ale auzului.
Studiul a fost condus de prof. Karen Avraham, decan al Facultăţii „Gray”, şi doctoranda Roni Hahn, în colaborare cu prof. Jeffrey Holt şi dr. Gwenaëlle Géléoc de la Spitalul de Copii din Boston şi Facultatea de Medicină Harvard.
Proiectul a fost sprijinit de Fundaţia Bilaterală de Ştiinţă SUA-Israel (US-Israel Binational Science Foundation - BSF), de Institutele Naţionale de Sănătate (NIH/NIDCD) din Statele Unite şi de Programul de Cercetare Avansată al Fundaţiei Israeliene pentru Ştiinţă (Israel Science Foundation Breakthrough Research Program).
