Pacienţii cu boala celiacă - o afecţiune autoimună severă, care are o prevalenţă semnificativă la nivel mondial - ar putea beneficia în curând de o strategie inovatoare de tratament. Rezultatele unor cercetări recente evidenţiază o abordare promiţătoare, derivată din terapia celulară utilizată în oncologie, care are potenţialul de a atenua simptomele clinice şi de a induce o recalibrare a răspunsului imun la gluten. Această descoperire ar putea redefini abordarea terapeutică în cazul uneia dintre cele mai invalidante patologii gastrointestinale.
În prezent nu există un tratament pentru boala celiacă, o tulburare autoimună serioasă, care este cauzată de expunerea alimentară la gluten, o proteină prezentă în grâu, orz şi secară. Aceste cereale pot genera simptome intestinale severe, ducând la inflamaţii şi balonare.
În ciuda menţinerii stricte a unei diete fără gluten, dacă nu este tratată, afecţiunea poate cauza malnutriţie, pierdere de masă osoasă, anemie şi risc crescut de cancer, în special de limfom intestinal.
Un tratament experimental pentru boala celiacă a demonstrat acum că poate controla eficient această afecţiune în studiile preclinice. Experimentele pozitive de tip „validarea conceptului" ar putea duce la primul tratament din lume pentru această boală, care afectează aproximativ 70 de milioane de persoane la nivel mondial.
În urma unei serii de experimente inovatoare, o echipă de cercetători din Elveţia a dezvoltat o abordare de terapie celulară care are capacitatea de a regla activitatea sistemului imunitar, fie prin diminuarea reacţiilor imune excesive, fie prin stimularea celor insuficiente şi care vizează activarea celulelor T reglatoare (Tregs), componente esenţiale ale homeostaziei sistemului imunitar.
Abordarea se inspiră dintr-o formă de terapie oncologică şi stă la baza unei descoperiri unice care ar putea conduce, în cele din urmă, la o nouă strategie de tratament, conform datelor prezentate în studiul publicat luni în revista Science Translational Medicine.
„Boala celiacă este o tulburare inflamatorie cronică a intestinului subţire cu o prevalenţă globală de aproximativ 1%”, scrie dr. Raphaël Porret, autorul principal şi cercetător în departamentul de Imunologie şi Alergii al Universităţii din Lausanne.
„Afecţiunea este cauzată de un răspuns imun inadecvat la proteinele prezente în glutenul din cereale, care determină leziuni ale ţesutului intestinal şi formarea de autoanticorpi împotriva enzimei transglutaminază”, a completat cercetătorul.
Lucrând cu cercetători de la University of California San Francisco (UCSF) şi de la Centrul Norvegian de Cercetare asupra Bolii Celiace al Universităţii din Oslo, dr. Porret şi echipa sa au avansat un concept nou. Ei au pornit de la ideea că o formă de terapie celulară, inspirată dintr-o terapie oncologică, ar putea funcţiona şi împotriva bolii celiace.
Într-un model animal, echipa de cercetători a testat echivalentul terapiei CAR-T pentru boala celiacă.
„Contribuţia Treg la istoria naturală a bolii celiace este încă controversată”, însă cercetătorii au demonstrat că, cel puţin în modelul animal de boală celiacă umană, tratamentul a funcţionat.
Terapia CAR-T este un tip de imunoterapie oncologică în care celulele T ale pacientului sunt modificate genetic în laborator pentru a recunoaşte şi distruge celulele canceroase. Celulele sunt apoi reinfuzate pacientului pentru a furniza un tratament continuu împotriva cancerului.
În cazul bolii celiace, celulele T sunt modificate pentru a influenţa activitatea celulelor T hiperactive în prezenţa glutenului.
Pentru ca acest mecanism să funcţioneze, cercetătorii au investigat fiecare aspect al răspunsului imun împotriva glutenului.
„Boala celiacă, o enteropatie sensibilă la gluten, prezintă o asociere puternică cu antigenul leucocitar uman (HLA), peste 90% dintre pacienţi având alotipul HLA-DQ2.5”, notează autorii în acest studiu, descriind profilul HLA al majorităţii pacienţilor cu boală celiacă.
Ca tratament nou pentru afecţiune, echipa a modificat celule T efectoare şi celule T reglatoare, testându-le cu succes într-un model animal.
Oamenii de ştiinţă au infuzat împreună aceste celule la şoareci şi au evaluat capacitatea celulelor T reglatoare de a reduce răspunsul la gluten al celulelor T efectoare. Ei au observat că expunerea orală la gluten a determinat migrarea celulelor efectoare în intestin, atunci când au fost infuzate fără Tregs modificate.
În schimb, celulele T reglatoare modificate au prevenit această migrare intestinală şi au suprimat proliferarea celulelor T efectoare ca răspuns la gluten.
Deşi acesta este doar un prim pas, rezultatele promiţătoare indică faptul că abordările cu o terapie celulară ar putea conduce într-o zi la un tratament mult aşteptat pentru această tulburare intestinală debilitantă.
„Studiul contribuie la elucidarea etapelor esenţiale ale activării răspunsului imun după expunerea orală la gluten. Deşi sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina eficacitatea celulelor T reglatoare în contextul unei boli celiace active, rezultatele oferă dovezi preliminare de validare a conceptului privind potenţialul terapeutic al acestor celule modificate genetic în restabilirea toleranţei imunologice la gluten la pacienţii afectaţi de această boală”, au concluzionat autorii studiului.
