Fumatul contribuie semnificativ la creşterea riscului de hipertensiune arterială, potrivit unui nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Manitoba, Canada. Analiza sugerează că testarea urinei pacienţilor pentru depistarea expunerii la nicotină ar putea ajuta medicii să evalueze mai precis acest risc.
Deşi legătura dintre fumat şi bolile cardiovasculare este bine documentată, relaţia directă dintre fumat şi hipertensiune a fost mult timp controversată, unele studii oferind rezultate contradictorii. O cauză posibilă a acestor discrepanţe este faptul că multe cercetări s-au bazat exclusiv pe declaraţiile proprii ale participanţilor privind obiceiul de a fuma, fără verificare biologică.
Acum un nou studiu, coordonat de dr. Setor Kunutsor, medic epidemiolog cardiovascular la Colegiul de Medicină Max Rady, şi publicat recent, în revista Journal of Human Hypertension, a analizat datele a aproximativ 3.300 de adulţi din Olanda, cu vârsta medie de 49 de ani, fără antecedente de hipertensiune.
Statutul de fumător a fost evaluat prin două metode: autoraportare şi testarea urinei pentru cotinină, o substanţă derivată din nicotină care serveşte drept marker al expunerii la tutun. Participanţii au fost clasificaţi drept nefumători, foşti fumători, fumători uşori sau fumători înrăiţi. Echipa de cercetare a subliniat faptul că metoda de autoraportare poate subestima relaţia reală, deoarece unii participanţi tind să nu recunoască faptul că fumează.
Pe parcursul unei perioade medii de urmărire de şapte ani, peste 800 de persoane au dezvoltat hipertensiune. Analiza a arătat că atât fumatul uşor, cât şi cel intens au fost asociate cu un risc crescut de apariţie a tensiunii arteriale ridicate, indiferent dacă statutul de fumător a fost stabilit prin autoraportare sau prin testul de urină.
Testarea de rutină a urinei pentru cotinină ar putea oferi medicilor o imagine obiectivă asupra expunerii la fumat, inclusiv în cazul fumatului pasiv, consideră autorii.
Există însă şi limitări: în cadrul studiului, mai mult de jumătate dintre cei identificaţi ca „nefumători” prin testare se declaraseră de fapt foşti fumători, categorie care continuă să prezinte un risc cardiovascular mai mare comparativ cu persoanele care nu au fumat niciodată. De aceea, cercetătorii recomandă ca rezultatele testului să fie interpretate în contextul unei discuţii detaliate cu pacientul privind istoricul de fumat.
În perspectivă, tehnologii emergente precum biosenzorii purtabili, ar putea permite monitorizarea continuă a expunerii la fumat şi ar contribui la îmbunătăţirea evaluării riscului cardiovascular. Studiul oferă astfel o bază solidă pentru utilizarea unor astfel de metode obiective, faţă de metoda chestionarelor de autoraportare, în cercetarea şi prevenirea hipertensiunii asociate fumatului.
