Leucemia mieloidă acută (LMA), o formă agresivă de cancer al sângelui, rămâne una dintre cele mai dificile boli hematologice de tratat, din cauza rezistenţei sale la numeroase terapii. Cercetători americani au identificat o strategie experimentală care combină două medicamente ce ar putea îmbunătăţi eficienţa tratamentului şi prelungi supravieţuirea pacienţilor.
În mod obişnuit, inhibitorii proteazomului*, medicamente care blochează mecanismele celulare responsabile de degradarea şi reciclarea proteinelor, sunt eficienţi în mielomul multiplu, dar nu şi în LMA.
Echipa de la University of California San Diego (UCSD) a descoperit motivul: celulele de LMA activează sisteme de rezervă de răspuns la stres, ceea ce le permite să supravieţuiască atunci când proteazomii sunt blocaţi.
Aceste mecanisme, controlate de gena HSF1 sau prin autofagie (procesul celular prin care sunt eliminate şi reciclate componentele deteriorate), funcţionează ca o rută ocolitoare ce împiedică acumularea de „deşeuri” proteice şi menţine celula canceroasă funcţională.
„E ca atunci când circuli pe autostradă şi întâlneşti un şantier, alegi o rută alternativă. Celulele de LMA fac acelaşi lucru când întâlnesc blocajul provocat de inhibitorii proteazomului”, a explicat Robert Signer, autor principal al studiului şi conferenţiar universitar în cadrul Departamentului de Medicină Regenerativă de la UCSD, citat într-un comunicat.
Pentru a contracara această strategie de supravieţuire, cercetătorii au combinat inhibitori ai proteazomului cu Lys05, un medicament experimental care blochează autofagia. În testele efectuate pe celule provenite de la pacienţi şi în modele animale, combinaţia a redus semnificativ proliferarea celulelor leucemice şi a prelungit durata de viaţă a şoarecilor fără a produce efecte toxice majore.
„Leucemia mieloidă acută implică o multitudine de mutaţii genetice, ceea ce complică dezvoltarea terapiilor eficiente. Am vrut să creăm o abordare care să nu depindă de mutaţiile specifice ale cancerului”, a adăugat dr. Kentson Lam, primul autor al studiului.
Rezultatele s-au dovedit promiţătoare în majoritatea liniilor celulare de LMA testate, indiferent de profilul genetic.
Echipa intenţionează acum să identifice alte medicamente capabile să dezactiveze căile alternative de supravieţuire ale celulelor de LMA, cu scopul de a duce aceste combinaţii terapeutice în studii clinice.
„Ţintirea acestor mecanisme proteice reprezintă o abordare inovatoare în tratamentul cancerului. Sperăm ca rezultatele noastre să deschidă drumul către opţiuni terapeutice mai eficiente pentru un număr cât mai mare de pacienţi cu leucemie mieloidă acută”, a declarat Signer, care este, totodată şi, director adjunct al Centrului de Cercetare al Institutului Sanford pentru Celule Stem şi membru al Centrului Oncologic Moores al UCSD.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Facultatea de Medicină a UCSD, şi Sanford Stem Cell Institute, iar concluziile au fost publicate recent în revista Blood.
*Inhibitorii de proteazom blochează proteazomii, acele complexe mari de enzime aflate în interiorul celulelor, care se ocupă de degradarea şi reciclarea proteinelor uzate sau defecte. Practic, ei opresc „maşina de gunoi” internă a celulei. Acest mecanism este folosit în special în tratamentul unor cancere, cum ar fi mielomul multiplu sau, experimental, leucemia mieloidă acută.
Inhibitorii de proteazom s-au dovedit extrem de eficienţi în mielomul multiplu, dar nu şi în leucemia mieloidă acută. Asocierea lor cu un al doilea medicament ar putea depăşi rezistenţa LMA şi îmbunătăţi rezultatele tratamentului.
