Un studiu clinic arată că un medicament administrat intravenos poate reduce semnificativ activitatea bolii la pacienţii cu lupus. Rezultatele sugerează o îmbunătăţire semnificativă a simptomelor şi o creştere a perioadelor fără agravări ale bolii, comparativ cu tratamentul standard.
Un medicament administrat intravenos (IV), deja aprobat pentru o complicaţie renală a lupusului, a redus semnificativ simptomele bolii într-un studiu clinic care a inclus peste 300 de pacienţi.
După un an de tratament cu obinutuzumab, peste trei sferturi dintre participanţi au prezentat o ameliorare importantă a manifestărilor bolii.
Rezultatele au fost publicate în The New England Journal of Medicine - NEJM.
Studiul a evaluat eficienţa medicamentului la pacienţi cu lupus eritematos sistemic, o boală autoimună cronică în care sistemul imunitar atacă propriile ţesuturi ale organismului.
Boala afectează în special pielea, articulaţiile şi organele interne, precum rinichii sau inima.
Potrivit Lupus Foundation of America, boala afectează peste 3 milioane de persoane la nivel mondial, majoritatea fiind femei diagnosticate între 15 şi 45 de ani.
Tratamentul analizat în studiu este obinutuzumab, un anticorp monoclonal care determină sistemul imunitar să distrugă limfocitele B. Aceste celule ale sistemului imunitar produc anticorpii implicaţi în apariţia lupusului.
Medicamentul este deja aprobat pentru tratamentul nefritei lupice, inflamaţia renală cauzată de boală.
În cadrul studiului clinic, cercetătorii au inclus peste 300 de pacienţi cu lupus care primeau deja terapia standard. Participanţii au fost repartizaţi aleatoriu în două grupuri: unul a primit obinutuzumab, iar celălalt placebo. Medicamentul sau placebo au fost administrate prin perfuzie IV în prima zi a studiului, apoi la două săptămâni şi din nou în săptămânile 24 şi 26.
După 52 de săptămâni de tratament, 77% dintre pacienţii trataţi cu obinutuzumab au prezentat o reducere semnificativă a activităţii bolii, comparativ cu 54% dintre cei care au primit placebo.
De asemenea, aproximativ 35% dintre pacienţii trataţi cu medicamentul au intrat în remisie, comparativ cu 14% în grupul placebo.
Tratamentul a îmbunătăţit şi intervalul dintre episoadele de agravare a bolii. Astfel de episoade frecvente pot provoca leziuni ireversibile ale organelor. Aproximativ jumătate dintre pacienţii cu lupus dezvoltă nefrită lupică în primii cinci ani de la diagnostic.
Pacienţii trataţi cu obinutuzumab au avut o rată uşor mai mare de reacţii adverse grave, 17% comparativ cu 14% în grupul placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost pneumonia, infecţiile tractului respirator superior şi infecţiile tractului urinar. În timpul studiului a fost raportat un deces în grupul tratat cu obinutuzumab, asociat cu pneumonie, şi trei decese în grupul placebo.
Autorul principal al studiului, dr. Richard Furie, şeful departamentului de reumatologie de la Northwell Health din New York, a declarat că rezultatele oferă dovezi importante privind eficienţa tratamentelor care vizează limfocitele B în reducerea activităţii bolii la pacienţii cu lupus eritematos sistemic.
Potrivit cercetătorilor, aceste rezultate ar putea deschide calea pentru un control mai bun şi mai durabil al bolii, cu o dependenţă mai mică de tratamentele pe bază de steroizi.
În Uniunea Europeană, medicamentul este aprobat pentru mai multe indicaţii, printre care: pentru tratamentul adulţilor cu anumite tipuri de cancer care afectează limfocitele B (un tip de globule albe), numite leucemie limfocitară cronică şi limfom folicular, precum şi pentru boala inflamatorie renală (nefrită lupică).
