Un nou tratament destinat unei boli genetice rare la copii a primit aprobare prin procedură accelerată în Statele Unite, oferind o opţiune terapeutică suplimentară pentru pacienţii afectaţi de această afecţiune severă. Boala ereditară (moştenită) apare aproape exclusiv la copii de sex masculin, şi determină acumularea unor molecule de zahăr în creier şi în alte organe. Acest sindrom genetic se manifestă prin întârziere în dezvoltare, deteriorare cognitivă şi tulburări de comportament.
Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA), din Statele Unite a autorizat un nou medicament pentru tratamentul copiilor cu sindrom Hunter (mucopolizaharidoza tip 2, MPS II), o boală genetică rară, în care organismul nu descompune în mod corespunzător moleculele de zahăr din organism.
Când aceste molecule se acumulează în organe şi ţesuturi, ele pot provoca daune care duc la întârzierea creşterii şi a dezvoltării fizice, precum şi la afectarea progresivă a funcţiilor cognitive şi a capacităţii copilului de a învăţa, de a vorbi, de a-şi coordona mişcările şi de a se descurca în activităţile zilnice potrivite vârstei.
Boala apare aproape exclusiv la băieţi şi are o frecvenţă estimată la aproximativ 1 la 100.000 de naşteri masculine la nivel mondial. În cazurile grave, speranţa de viaţă poate fi sub 20 de ani.
Această tulburare moştenită este determinată de deficitul enzimei iduronat-2-sulfatază (IDS), necesară pentru descompunerea unor lanţuri complexe de zaharuri (glicozaminoglicani). În lipsa enzimei, aceste substanţe se acumulează treptat în ţesuturi şi organe, provocând afectare multisistemică, inclusiv cardiacă, hepatică, osteoarticulară, şi, în formele severe, deteriorare neurologică progresivă, comparată uneori cu o demenţă infantilă.
Până recent, opţiunile terapeutice s-au limitat la terapia de substituţie enzimatică, care poate încetini manifestările fizice, dar nu traversează bariera hemato-encefalică şi nu opreşte declinul cognitiv.
Medicamentul tividenofusp alfa-eknm, care va fi pus pe piaţă sub denumirea comercială de Avlayah, este un tip de terapie de substituţie enzimatică destinată tratării acestui sindrom.
Tratamentul se administrează prin perfuzie o dată pe săptămână şi a fost aprobat pentru tratamentul simptomelor neurologice la copii, atât înainte de apariţia manifestărilor, cât şi după debutul bolii.
Recenta autorizare prin procedură accelerată a fost acordată pe baza unui criteriu indirect de evaluare, care a urmărit reducerea nivelului de heparan sulfat, o moleculă de zahăr care se acumulează în organism în această boală şi este asociată cu afectarea organelor.
Agenţia americană de reglementare în domeniul medicamentelor a considerat că acest indicator este probabil să reflecte un benefici clinic. Totuşi, menţinerea autorizaţiei depinde de confirmarea beneficiului clinic într-un studiu ulterior, potrivit companiei farmaceutice americane Denali Therapeutics, care a dezvoltat tratamentul, şi care desfăşoară în prezent un studiu suplimentar pentru confirmare.
Decizia recentă a FDA este văzută ca un semnal pozitiv pentru dezvoltarea altor terapii care folosesc astfel de indicatori indirecţi în studiile clinice. În ultimii ani, agenţia a devenit mai strictă în evaluarea tratamentelor pentru boli rare, în special în privinţa utilizării acestor criterii.
Aprobarea terapiei include şi un avertisment de tip „boxed warning”, cel mai sever tip emis de FDA, privind riscul de reacţii alergice grave.
Preţul de listă pentru un flacon de unică utilizare este de 5.200 de dolari pentru 150 mg, iar terapia urmează să fie disponibilă în curând în Statele Unite.
Până în prezent, singura terapie de substituţie enzimatică, autorizată şi în Uniunea Europeană pentru această boală a fost Elaprase (idursulfase), dezvoltată de compania farmaceutică japoneză, Takeda Pharmaceutical, disponibilă în UE din 2007, dar care tratează doar manifestările fizice ale afecţiunii.
În România, în 2021 erau diagnosticaţi cu această afecţiune rară 20 de pacienţi.
