Un tratament cunoscut şi utilizat de zeci de ani pentru alte afecţiuni este analizat acum pentru un rol complet diferit, în contextul unei boli genetice extrem de rare şi severe. Datele preliminare sugerează că acest tratament ar putea aduce beneficii reale pacienţilor care, până acum, nu au avut nicio opţiune terapeutică standard.
Un medicament dezvoltat cu decenii în urmă revine în atenţia comunităţii medicale, de această dată pentru potenţialul său în tratamentul sindromului Bachmann-Bupp, o afecţiune genetică ultra-rară şi cu evoluţie severă. Pentru această boala nu există în prezent un tratament dedicat, iar numărul cazurilor raportate la nivel mondial este extrem de redus.
Sindromul Bachmann-Bupp este o tulburare de neurodezvoltare provocată de mutaţii de tip „gain-of-function” (mutaţii care determină creşterea sau intensificarea funcţiei genei respective) ale genei ODC1, responsabilă de producerea enzimei ornitin-decarboxilază, care duc la activarea excesivă a acesteia.
Aceste modificări determină o activitate enzimatică excesivă şi dereglarea metabolismului poliaminelor. Clinic, pacienţii se prezintă încă din copilărie cu întârziere globală de dezvoltare, hipotonie, alopecie şi afectare neurologică progresivă.
În acest context, o echipă de specialişti clinicieni de la Corewell Health şi cercetători de la Michigan State University College of Human Medicine au identificat dovezi timpurii că difluorometilornitina, cunoscută şi ca DFMO sau eflornitină, ar putea reduce activitatea crescută a enzimei afectate.
Medicamentul este un inhibitor cunoscut de mult timp pentru capacitatea sa de a bloca activitatea proteinei ODC, şi a fost utilizat anterior pentru tratarea bolii somnului (Tripanosomiaza Africană), pentru reducerea creşterii părului facial la femei şi pentru prevenirea recidivei neuroblastomului.
Unii pacienţi cu sindrom Bachmann-Bupp au fost trataţi deja cu DFMO în cadrul unor studii speciale, aprobate de Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA), care permit folosirea experimentală a medicamentului pentru un singur pacient. Într-un număr limitat de cazuri, au fost raportate ameliorări ale mai multor simptome, fără a exista însă date din studii clinice controlate.
Iniţiativa este susţinută de o colaborare între Corewell Health, Michigan State University şi organizaţia nonprofit Every Cure, care se concentrează pe identificarea de noi indicaţii pentru medicamente existente.
Deşi autoritatea de reglementare din Statele Unite a încurajat demararea unui studiu clinic formal, progresul a fost îngreunat de numărul foarte mic de pacienţi, de nivelul redus de conştientizare a bolii şi de dificultăţile legate de definirea unor obiective clinice adecvate.
În prezent, doar 20 de pacienţi cu acest sindrom au fost identificaţi în toată lumea.
Eforturile comune ale celor trei organizaţii sunt deja în desfăşurare, iar echipa de cercetare intenţionează să iniţieze un studiu preclinic care să consolideze datele existente.
Medicamentul DFMO nu este aprobat pentru tratamentul sindromului Bachmann-Bupp, iar utilizarea sa în acest context rămâne doar experimentală.
