Pacienţii cu fibrilaţie atrială, risc mai mare de hemoragie atunci când sunt trataţi cu două medicamente utilizate frecvent

Pacienţii cu fibrilaţie atrială, risc mai mare de hemoragie atunci când sunt trataţi cu două medicamente utilizate frecvent

Anumite combinaţii de tratamente, utilizate frecvent la pacienţii cu fibrilaţie atrială, pot creşte riscul de sângerare severă, potrivit unui nou studiu. Datele sugerează că alegerea terapiei pentru controlul ritmului cardiac, atunci când este asociată cu un tratament anticoagulant pentru prevenirea accidentului vascular cerebral, (AVC) trebuie făcută cu atenţie, având în vedere posibilele interacţiuni între medicamente şi profilul de risc al pacientului.

Fibrilaţia atrială este cel mai frecvent tip de aritmie cardiacă din lume şi poate duce la complicaţii, inclusiv AVC şi insuficienţă cardiacă. Este o afecţiune a ritmului cardiac care determină o frecvenţă cardiacă neregulată şi, uneori, anormal de rapidă.

În fibrilaţia atrială, camerele superioare ale inimii (atriile) se contractă aleatoriu şi uneori atât de repede încât muşchiul cardiac nu se poate relaxa corect între contracţii, ceea ce reduce eficienţa şi performanţa inimii, dar duce şi la un risc mai mare de formare a cheagurilor de sânge.

Printre simptomele ce caracterizează fibrilaţia atrială sunt palpitaţiile cardiace sesizabile când inima bate neregulat, bătăti foarte rapide ale inimii, peste 100 pe minut, dar şi oboseala şi capabilitatea mai slabă de a face sport, senzaţia de sufocare, senzaţia de leşin, şi durerea în piept. Modul în care bate inima în fibrilaţie atrială reduce performanţele şi eficienţa inimii.

Cu toate acestea uneori fibrilaţia atrială nu cauzează simptome, iar o persoană cu fibrilaţie poate să nu ştie că bătăile sale cardiace sunt neregulate.

Pacienţii cu fibrilaţie atrială care primesc diltiazem pentru controlul frecvenţei cardiace, în asociere cu anumite anticoagulante orale, prezintă un risc mai mare de hemoragie severă comparativ cu cei trataţi cu metoprolol, arată un studiu amplu realizat de cercetători de la Vanderbilt University Medical Center (VUMC) şi Perelman School of Medicine.

Fibrilaţia atrială este o tulburare de ritm frecventă, care creşte riscul de AVC (accident vascular cerebral). Pentru prevenirea acestuia se folosesc anticoagulante precum apixaban şi rivaroxaban. Pentru controlul frecvenţei cardiace sunt prescrise frecvent medicamente precum diltiazem sau metoprolol.

Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA) din Statele Unite a atras anterior atenţia că interacţiunile dintre medicamente, generate prin influenţarea enzimelor din familia citocromului - implicate în metabolizarea multor substanţe active - reprezintă o cauză importantă de reacţii adverse prevenibile. Medicamentul diltiazem reduce activitatea acestor enzime.

Cercetătorii au evaluat dacă acest efect poate duce la creşterea concentraţiei anticoagulantelor în sânge şi, în consecinţă, la un risc mai mare de hemoragii majore.

Studiul, publicat în revista Annals of Internal Medicine, a inclus 46.000 de pacienţi cu fibrilaţie atrială care utilizau apixaban sau rivaroxaban în combinaţie fie cu diltiazem, fie cu metoprolol. Rezultatele au arătat un risc mai mare de hemoragie severă la pacienţii trataţi cu diltiazem comparativ cu cei care au primit metoprolol.

Autorii subliniază că aceste date sunt relevante la nivel populaţional, deoarece pacienţii cu fibrilaţie atrială au frecvent mai multe boli asociate (comorbidităţi) şi primesc tratamente multiple.

În cazul persoanelor cu risc crescut, medicilor li se recomandă să ia în calcul posibilitatea interacţiunilor între medicamente atunci când prescriu diltiazem împreună cu apixaban sau rivaroxaban.

„Deşi diltiazem rămâne o opţiune adecvată şi eficientă pentru controlul frecvenţei cardiace la anumiţi pacienţi, rezultatele noastre arată că riscul de sângerare trebuie să fie un criteriu central în luarea deciziilor terapeutice”, a declarat Ghadeer Dawwas, doctor în ştiinţe şi profesor asistent de medicină şi politici de sănătate la Vanderbilt University Medical Center.

„Acest aspect este deosebit de important la pacienţii care primesc doze mai mari, peste 120 mg pe zi, sau la cei care utilizează şi alte medicamente cu potenţial de interacţiune. În aceste situaţii, metoprolol poate reprezenta o alternativă mai sigură”, a mai precizat ea.

viewscnt