Un medicament utilizat de zeci de ani pentru tratarea gutei atrage atenţia cercetătorilor după ce o analiză de amploare sugerează că ar putea reduce riscul de infarct şi accident vascular cerebral (AVC) la persoanele cu boală cardiovasculară.
Substanţa, folosită în doze mici, are efecte antiinflamatorii care ar putea tempera inflamaţia cronică ce întreţine riscul cardiovascular.
Analiza, realizată de cercetători europeni şi publicată, joi, în Cochrane Database of Systematic Reviews, a evaluat date provenite din 12 studii clinice randomizate ce au inclus aproape 23.000 de persoane cu antecedente de boală cardiacă, infarct sau AVC.
Participanţii au primit colchicină timp de cel puţin şase luni, în doze de 0,5 mg o dată sau de două ori pe zi, comparativ cu placebo sau îngrijirea standard fără tratament suplimentar.
Majoritatea participanţilor erau bărbaţi, cu vârste medii între 57 şi 74 de ani.
Rezultatele au arătat că administrarea zilnică de colchicină în doză mică se asociază cu un risc mai redus de infarct şi AVC: în rândul a 1.000 de persoane tratate, au apărut cu nouă cazuri mai puţine de infarct şi opt de AVC decât în grupurile de control.
Autorii analizei estimează că, la fiecare 200 de pacienţi cu boală cardiovasculară, medicamentul ar putea preveni aproximativ două cazuri de infarct şi două de AVC.
Nu au fost identificate reacţii adverse severe, însă unii pacienţi au prezentat tulburări digestive uşoare şi trecătoare.
Colchicina este un medicament ieftin, disponibil de multă vreme, iar posibilitatea de a fi utilizat pentru prevenţia secundară la pacienţii cu risc ridicat deschide o perspectivă atractivă, mai ales în contextul în care bolile cardiovasculare rămân principala cauză de mortalitate la nivel mondial.
Autorii subliniază că aceste rezultate provin din studii finanţate public, care reevaluează un medicament vechi pentru o nouă utilizare, ilustrând potenţialul cercetării academice de a identifica opţiuni terapeutice valoroase dincolo de dezvoltarea tradiţională de medicamente.
Cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica aceste aspecte, întrucât dovezile sunt încă insuficiente pentru a stabili dacă tratamentul influenţează mortalitatea generală, reduce necesitatea unor proceduri precum revascularizarea coronariană sau îmbunătăţeşte calitatea vieţii ori durata spitalizării.
