Un tratament folosit ca tratament standard pentru o afecţiune articulară frecventă a fost asociat cu un risc mai mic de evenimente cardiovasculare majore, atunci când este administrat corect şi sub monitorizare atentă. Datele provin dintr-o analiză amplă a pacienţilor diagnosticaţi cu gută, o boală cunoscută pentru legătura sa cu bolile inimii.
Guta este o formă frecventă de artrită, cauzată de acumularea de acid uric în articulaţii. Aceasta provoacă episoade bruşte de durere intensă, cel mai des la nivelul degetului mare de la picior, dar şi la nivelul picioarelor, gleznelor, mâinilor, încheieturilor, coatelor sau genunchilor.
Boala afectează aproximativ unul din 40 de adulţi în Uniunea Europeană şi este asociată cu un risc cardiovascular crescut.
Pentru reducerea nivelului de acid uric din sânge se folosesc medicamente hipouricemiante, cel mai frecvent alopurinolul. Doza necesară diferă de la o persoană la alta, iar pacienţilor li se recomandă, de regulă, atingerea unui nivel al acidului uric sub 360 micromoli pe litru de sânge.
Guta a fost asociată anterior cu un risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv infarct miocardic şi AVC.
În acest context, cercetători din Marea Britanie, Suedia şi Italia au analizat date din baza Clinical Practice Research Datalink Aurum, corelate cu registrele de spitalizare şi mortalitate, pentru perioada ianuarie 2007 – martie 2021.
Analiza a inclus 109.504 pacienţi cu vârsta de cel puţin 18 ani, toţi diagnosticaţi cu gută şi având niveluri de acid uric peste nivelul ţintă înainte de iniţierea tratamentului. Participanţii au fost repartizaţi în două grupuri: un grup care a primit tratament pentru scăderea acidului uric, în principal alopurinol, şi un grup de control, pentru comparaţie.
Cercetătorii au urmărit apariţia infarctului miocardic, AVC sau a decesului de cauză cardiovasculară în primii cinci ani de la iniţierea tratamentului.
Rezultatele au arătat că pacienţii trataţi cu medicamentul pentru gută au avut un risc mai mic de evenimente cardiovasculare în această perioadă, comparativ cu cei care nu au primit tratament, precum şi un număr mai redus de pusee de gută. Riscul a fost şi mai scăzut la pacienţii care au reuşit să atingă un nivel al acidului uric sub 300 micromoli pe litru.
Profesorul Abhishek Abhishek, de la University of Nottingham, coordonatorul studiului, a subliniat faptul că persoanele cu gută au un risc crescut de afecţiuni precum bolile de inimă şi AVC. Potrivit specialistului, acesta este primul studiu care arată că medicamente utilizate pentru tratamentul gutei au potenţialul de a reduce riscul de infarct şi AVC, dacă sunt administrate în doza corectă, respectiv doza care aduce nivelul acidului uric din sânge sub 360 micromoli pe litru, echivalentul a 6 mg/dL, şi care este diferită de la un pacient la altul.
Rezultatele au fost publicate, luni, în revista JAMA Internal Medicine.
Autorii studiului apreciază concluziile ca fiind încurajatoare şi notează că cercetări anterioare au arătat că tratamentul stabilit pentru atingerea ţintei de acid uric previne puseele de gută. Studiul actual indică un beneficiu suplimentar, prin reducerea riscului de infarct, AVC şi deces cauzat de aceste boli.
