Un tratament cu administrare orală, aflat în dezvoltare, ar putea deveni o opţiune importantă pentru persoanele cu valori foarte mari ale colesterolului determinate genetic, oferind o reducere substanţială cu aproape 60% a colesterolului „rău” LDL - lipoproteine cu densitate scăzută - atunci când terapiile standard nu sunt suficiente.
Studii clinice recente furnizează rezultate încurajatoare pentru pacienţii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă (HeFH), o afecţiune genetică frecventă care duce la niveluri crescute de colesterol LDL.
Aproximativ una din 250 de persoane se naşte cu această afecţiune genetică cauzată de mutaţii care reduc capacitatea organismului de a elimina colesterolul LDL din sânge - ceea ce o face una dintre cele mai frecvente boli genetice ereditare (moştenite).
Afecţiunea este cauzată de mutaţii în gena PCSK9, care codifică o proteină ce descompune receptorii pentru lipoproteinele cu densitate scăzută (LDL). Deşi statinele pot reduce riscul de boli cardiovasculare la aceşti pacienţi, cei mai mulţi dintre ei nu reuşesc să atingă niveluri optime ale colesterolului LDL în urma unui tratament.
Din cauza expunerii de la vârste tinere la colesterol LDL foarte ridicat, pacienţii au un risc semnificativ mai mare de boală cardiovasculară aterosclerotică prematură (ASCVD - depunerea progresivă de grăsimi în artere, cu îngustarea acestora şi limitarea fluxului sanguin către organe vitale).
Medicamentul investigat, enlicitide, dezvoltat de grupul farmaceutic german Merck, aparţine unei clase noi de inhibitori PCSK9 cu administrare orală.
PCSK9 este o proteină circulantă care, în mod normal, determină degradarea receptorilor hepatici ce elimină LDL din sânge. Prin blocarea PCSK9, medicamentul protejează aceşti receptori şi creşte capacitatea ficatului de a curăţacolesterolul LDL, contribuind la scăderea riscului de evenimente cardiovasculare.
Un studiu de fază 3, randomizat, dublu-orb, desfăşurat pe durata a 52 de săptămâni (un an), a inclus 303 adulţi din 17 ţări cu HeFH, aflaţi deja sub tratament cu statine sau alte terapii hipolipemiante.
Participanţii au fost repartizaţi aleatoriu în două grupuri: unul a primit 20 mg din noul medicament, o dată pe zi, iar celălalt placebo, fără ca pacienţii sau medicii să ştie cine primeşte tratamentul activ.
După 24 de săptămâni, colesterolul LDL a scăzut în medie cu aproape 60% (58,2%) în grupul tratat, în timp ce în grupul placebo nu s-au observat schimbări relevante.
La finalul celor 52 de săptămâni, reducerea medie a LDL a fost de 55,3% la pacienţii care au primit medicamentul testat, în timp ce la cei cu placebo valorile au crescut cu 8,7%.
Pe lângă LDL, terapia a redus şi alţi markeri lipidici asociaţi cu riscul aterosclerotic: apolipoproteina B/apoB (proteina structurală principală a particulelor aterogene, precum LDL şi VLDL - colesterolul lipoproteic cu densitate foarte mică - tot un colesterol „rău”) a scăzut cu 48,2%, iar lipoproteina(a) - un tip de lipoproteină legată de risc cardiovascular crescut şi mai greu de influenţat prin tratamente clasice - a fost redusă cu 24,7%.
Profilul de siguranţă al tratamentului a fost favorabil. Proporţia participanţilor care au raportat cel puţin un eveniment advers a fost similară între grupuri (77,7% pentru noul medicament şi 76,2% pentru placebo), iar întreruperea tratamentului din cauza reacţiilor adverse a fost rară şi comparabilă (2% în grupul care a testat noul medicament faţă de 3% în grupul placebo).
Autorii studiului, publicat recent, în revista JAMA, concluzionează că, tratamentul este eficient şi bine tolerat în reducerea colesterolului LDL, la adulţii cu HeFH.
Medicamentul este încă în fază de cercetare şi nu este aprobat pentru utilizare clinică, însă sunt în curs studii care urmăresc dacă această scădere puternică a colesterolului LDL se traduce şi prin reducerea numărului de cazuri de infarct miocardic şi AVC (accidente vasculare cerebrale).
Dincolo de hipercolesterolemia familială, cercetătorii intenţionează să testeze tratamentul şi la alte categorii de pacienţi cu risc cardiovascular crescut.
