Un studiu recent sugerează că un medicament utilizat în prezent în tratamentul bolii Alzheimer ar putea ameliora dificultăţile de interacţiune socială la o parte dintre tinerii diagnosticaţi cu tulburare de spectru autist (TSA). Aceste rezultate promiţătoare deschid posibilitatea unor abordări mai personalizate, adaptate profilului biologic al fiecărui pacient.
Cercetarea a fost coordonată de specialişti de la Massachusetts General Brigham şi publicată, miercuri, în revista JAMA Network Open.
Echipa a analizat rolul glutamatului, un neurotransmiţător esenţial pentru activitatea neuronilor, cunoscut pentru nivelurile anormale la unele persoane cu TSA. Studiul a testat memantina, un medicament aprobat deja pentru formele moderate şi severe de Alzheimer, în rândul copiilor şi adolescenţilor cu autism, dar fără dizabilitate intelectuală.
Studiul clinic randomizat a inclus 42 de participanţi cu vârste între 8 şi 18 ani, dintre care 33 au finalizat protocolul de 12 săptămâni. În paralel, participanţii cu TSA şi un grup de tineri sănătoşi au fost supuşi unor investigaţii imagistice pentru a evalua cortexul cingulat anterior pregenual (pgACC) - o zonă cerebrală bogată în glutamat, implicată în interpretarea comportamentelor şi semnalelor sociale, precum şi în conştientizarea emoţiilor.
Rezultatele au arătat că memantina a dus la o îmbunătăţire a comportamentelor sociale la 56% dintre pacienţi, comparativ cu 21% în grupul placebo.
Tratamentul a fost în general bine tolerat, iar reacţiile adverse raportate au fost uşoare, cele mai frecvente fiind durerile de cap.
Cercetătorii au observat, totodată, că nivelurile de glutamat erau mai ridicate la tinerii cu autism decât la cei sănătoşi. În interiorul grupului TSA, aproximativ jumătate prezentau valori crescute ale glutamatului în pgACC, iar aceştia au răspuns cel mai favorabil la tratament, până la 80% dintre participanţi înregistrând ameliorări vizibile.
„Pacienţii care au răspuns la tratament au devenit mai implicaţi social şi au prezentat o reducere a severităţii simptomelor, chiar dacă au rămas prezente forme mai uşoare ale tulburării”, a declarat, miercuri, autorul principal al studiului, dr. Gagan Joshi, director al Programului Bressler pentru tulburări din spectrul autist, din cadrul Spitalului Massachusetts General, citat într-un comunicat.
Astfel, măsurarea glutamatului în această regiune cerebrală ar putea deveni un biomarker util pentru identificarea persoanelor care ar putea beneficia de tratament cu memantină sau cu alţi modulatori de glutamat.
Touşi, autorii subliniază că studiul a avut dimensiuni reduse şi că sunt necesare cercetări mai ample pentru a confirma rezultatele şi pentru a evalua efectele pe termen lung.
Următoarele etape de cercetare vor urmări dacă aceste constatări se pot reproduce la scară mai largă şi dacă pot fi extinse către alte tipuri de medicamente care au un mecanism similar de acţiune.
