Medicamentele utilizate frecvent pentru reducerea acidităţii gastrice ar putea avea efecte care depăşesc sfera digestivă. Un studiu experimental sugerează că administrarea prelungită a acestor tratamente poate modifica absorbţia şi distribuţia unor minerale esenţiale, cu posibile consecinţe asupra sângelui, oaselor şi sistemului imunitar.
Cercetători de la Federal University din São Paulo (UNIFESP) şi Facultatea de Medicină ABC (FMABC), din Brazilia, atrag atenţia asupra unor efecte mai puţin evidente ale inhibitorilor pompei de protoni (IPP), o clasă de medicamente utilizată pentru tratamentul ulcerului, gastritei şi refluxului gastroesofagian.
Studiul, susţinut de Fundaţia de Cercetare din São Paulo (FAPESP), a fost publicat în revista ACS Omega.
Echipa a evaluat efectele administrării continue de omeprazol la şobolani adulţi, pe durate de 10, 30 şi 60 de zile. Animalele au fost împărţite în două grupuri: unul martor şi unul care a fost tratat cu medicamentul. Cercetătorii au urmărit modificările unor minerale esenţiale pentru formarea sângelui, sănătatea osoasă, funcţia nervoasă şi imunitate: fier, calciu, zinc, magneziu, cupru şi potasiu.
Rezultatele au arătat că aceste minerale nu au mai rămas distribuite uniform în ţesuturi. A fost observată o acumulare la nivelul stomacului şi niveluri inegale în splină şi ficat, ceea ce sugerează că efectele nu se limitează la procesul digestiv.
Analizele de sânge au evidenţiat creşterea nivelului de calciu şi scăderea nivelului de fier. Această combinaţie este compatibilă cu un risc mai mare de osteoporoză şi anemie. Cercetătorii au identificat şi modificări importante ale populaţiilor de celule ale sistemului imunitar, în contextul în care echilibrul mineral poate influenţa menţinerea şi reînnoirea acestora.
„Cel mai îngrijorător rezultat a fost creşterea semnificativă a calciului în sângele animalelor, ceea ce poate indica un dezechilibru asociat cu mobilizarea mineralului din oase şi un posibil risc viitor de osteoporoză. Sunt necesare însă studii mai lungi pentru a confirma această ipoteză”, a declarat Angerson Nogueira do Nascimento, profesor la UNIFESP, unul dintre coordonatorii studiului.
Inhibitorii pompei de protoni, precum omeprazolul, pantoprazolul şi esomeprazolul, acţionează prin blocarea enzimei H+, K+-ATPază, cunoscută drept pompa de protoni. Această enzimă este implicată în etapa finală a producerii acidului clorhidric în stomac. Reducerea acidităţii ameliorează simptomele digestive, dar poate limita absorbţia nutrienţilor care necesită un mediu acid pentru a fi asimilaţi.
Omeprazolul este utilizat de peste trei decenii şi este adesea administrat pe perioade îndelungate, uneori fără supraveghere medicală.
„Nu este vorba despre a demoniza un medicament eficient în numeroase afecţiuni gastrice. Problema este utilizarea banalizată, inclusiv pentru simptome uşoare precum arsurile la stomac, şi administrarea pe perioade de luni sau chiar ani. Efectele adverse nu trebuie ignorate”, a avertizat Andréa Santana de Brito, cercetător la UNIFESP.
Ea a subliniat că situaţia ar putea deveni mai relevantă după decizia Agenţiei Naţionale de Supraveghere Sanitară din Brazilia (ANVISA), care a autorizat în noiembrie 2025 comercializarea omeprazolului 20 mg fără prescripţie medicală. Potrivit cercetătorului, accesul facil poate încuraja automedicaţia şi utilizarea continuă, în pofida recomandării de limitare a tratamentului la 14 zile.
ANVISA a precizat că decizia de a permite vânzarea fără reţetă urmăreşte o utilizare mai responsabilă a medicamentului. Agenţia a arătat că limitarea tratamentului la maximum 14 zile întăreşte mesajul că produsul trebuie folosit doar pentru simptome uşoare şi temporare, iar persistenţa sau reapariţia acestora necesită evaluare medicală. Ambalajele care conţin tratament pentru mai mult de 14 zile rămân disponibile doar pe bază de reţetă.
Deşi studiul a fost realizat cu omeprazol, cercetătorii menţionează că moleculele mai noi din aceeaşi clasă, precum pantoprazolul şi esomeprazolul, au acelaşi mecanism de acţiune. Potrivit autorilor, în aceste cazuri efectul ar putea fi mai intens, deoarece aceste substanţe au o acţiune mai puternică şi de durată mai lungă. Unele pot necesita peste cinci zile pentru formarea de noi pompe de protoni, în timp ce omeprazolul necesită aproximativ una până la trei zile.
Autorii arată că efectul inhibitorilor pompei de protoni asupra absorbţiei nutrienţilor era cunoscut, însă studiul de faţă extinde analiza prin includerea magneziului şi zincului.
Cercetătorii subliniază că aceste medicamente trebuie utilizate doar atunci când sunt cu adevărat necesare, iar dacă este nevoie de suplimentarea tratamentului, să fie făcută sub supraveghere medicală.
