Azi este Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Specialiştii atrag atenţia că dizabilitatea nu este numai o problemă medicală, ci una de drepturi ale omului
Cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi, Societatea Română de Realibilitare Medicală se alătură specialiştilor europeni în transmiterea mesajului că este mare nevoie să schimbăm paradigma privind dizabilitatea.
„Dizabilitatea nu este o tragedie individuală, ci un indicator al capacităţii societăţii de a include sau exclude.” spune Prof. Dr. Mădălina Iliescu, preşedinte al Societăţii Române de Reabilitare Medicală.
În România, accesibilitatea urbană dar mai ales rurală rămâne insuficientă, serviciile de reabilitare moderne sunt inegale pe teritoriul ţării, tehnologia pentru persoanele cu dizabilităţi este greu accesibilă, iar rata de angajare este extrem de scăzută.
Societatea Română de Reabilitare Medicală subliniază importanţa colaborării directe cu persoanele cu dizabilităţi: acestea nu sunt doar beneficiare ale politicilor şi serviciilor de reabilitare, ci parteneri cu adevărat competenţi în identificarea barierelor şi găsirea soluţiilor. România trebuie să treacă de la abordări caritabile la politici publice bazate pe drepturi.
„Incluziunea costă mai puţin decât excluderea. Investiţia în accesibilitate şi participare reduce costurile sociale şi economice pe termen lung.” adaugă preşedintele Societăţii Române de Reabilitare Medicală, prof. dr. Mădălina Iliescu.
Un concept-cheie introdus de specialiştii europeni este acela de „diversitate funcţională”. Ideea fundamentală este că dizabilitatea nu rezultă din incapacitatea persoanei, ci din barierele mediului în care aceasta trăieşte. În Europa, acest termen începe să înlocuiască limbajul centrat pe deficienţă, promovând în schimb incluziunea, participarea activă şi respectul pentru demnitatea fiecărei persoane.
Reabilitarea şi abilitarea reprezintă pilonii esenţiali ai acestei abordări. Reabilitarea se concentrează pe refacerea funcţionării după boală sau accident, în timp ce abilitarea urmăreşte dezvoltarea unor abilităţi şi competenţe noi care să permită participarea activă şi viaţa independentă.
„Schimbarea de paradigmă înseamnă să recunoaştem că dizabilitatea nu este un defect, ci o situaţie creată de societate atunci când nu asigură accesibilitate şi oportunităţi egale”, spune prof. dr. Mauro Zampolini, preşedintele secţiei de Medicină Fizică şi Reabilitare a UEMS (Uniunea Europeanaă a Medicilor Specialisti) şi prof. dr. Aydan Oral, preşedinte al Consiliului. Această viziune este în concordanţă cu Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, agreată şi de România, care promovează viaţa independentă, participarea deplină şi egalitatea de şanse.
