Demenţa este considerată în mod tradiţional o consecinţă a bolilor care afectează direct creierul, însă date noi sugerează o perspectivă mai amplă. O analiză de mare amploare arată că, în numeroase cazuri, riscul de demenţă este asociat cu boli cronice care afectează alte organe şi sisteme ale organismului.
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Sun Yat-sen (SYSU) indică faptul că aproximativ o treime dintre cazurile de demenţă la nivel mondial sunt asociate cu boli care nu afectează direct creierul.
Analiza sugerează că afecţiuni cronice frecvente, precum diabetul zaharat de tip 2, bolile hepatice sau pierderea auzului, pot contribui semnificativ la riscul de apariţie a demenţei.
Demenţa este un termen care descrie un ansamblu de simptome, precum pierderea memoriei, afectarea raţionamentului, dificultăţi de comunicare şi alte tulburări cognitive. Aceste manifestări pot fi cauzate de boala Alzheimer, alte boli neurodegenerative, accidente vasculare cerebrale (AVC), infecţii severe sau traumatisme craniene. Totuşi, tot mai multe cercetări indică faptul că demenţa poate fi asociată şi cu boli care afectează alte părţi ale organismului, denumite boli periferice.
Pentru a evalua această legătură, cercetătorii au realizat o revizuire sistematică a literaturii de specialitate şi mai multe meta-analize, folosind date din 202 studii publicate până la 6 septembrie 2024 şi indexate în baza de date PubMed. Analiza a inclus 26 de boli periferice, aparţinând a nouă sisteme ale organismului.
Rezultatele, publicate în revista Nature Human Behaviour, arată că 16 dintre aceste boli sunt asociate cu un risc crescut de demenţă.
Printre acestea se numără bolile parodontale, ciroza şi alte boli hepatice cronice, pierderea auzului, pierderea vederii, diabetul zaharat de tip 2, boala cronică de rinichi, osteoartrita, AVC, boala cardiacă ischemică, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), astmul, fibrilaţia şi flutterul atrial, dermatita atopică, artrita reumatoidă, scleroza multiplă şi boala inflamatorie intestinală (BII).
Cercetătorii au estimat ce proporţie din totalul cazurilor de demenţă poate fi atribuită statistic acestor boli, utilizând riscurile relative rezultate din meta-analize, datele de prevalenţă din studiul Global Burden of Disease şi informaţii provenite din UK Biobank despre asocierea dintre boli. Analizele au fost stratificate în funcţie de sex, vârstă, nivel socio-demografic, regiune geografică şi ţară, pe intervalul anilor 1990–2021.
La nivel mondial, aceste boli sunt asociate cu aproximativ o treime din totalul cazurilor de demenţă, adică în jur de 18,8 milioane de persoane. Afecţiunile cele mai frecvent implicate sunt bolile gingiilor, bolile hepatice cronice, pierderea auzului, pierderea vederii şi diabetul zaharat de tip 2.
Autorii subliniază că rezultatele nu demonstrează o relaţie de cauzalitate directă între aceste boli şi demenţă. Studiul arată însă că aceste afecţiuni sunt asociate cu un risc mai mare de demenţă şi contribuie semnificativ la povara globală a bolii.
Potrivit cercetătorilor, aceste date evidenţiază necesitatea unor strategii de sănătate publică mai bine direcţionate, care să ia în considerare prevenţia şi tratamentul bolilor cronice periferice ca parte a eforturilor de reducere a riscului de demenţă.
Rezultatele deschid, de asemenea, direcţii pentru cercetări viitoare menite să clarifice mecanismele biologice implicate şi să sprijine dezvoltarea unor strategii de prevenţie, depistare precoce şi, eventual, tratament pentru anumite forme de demenţă.
