Un tip rar de cancer, considerat mult timp specific persoanelor în vârstă, începe să fie observat tot mai frecvent şi la pacienţi mai tineri. Noile date arată că boala poate apărea şi în absenţa factorilor de risc clasici, ceea ce schimbă modul în care ar trebui evaluată şi diagnosticată, subliniază specialiştii.
Mezoteliomul este un cancer rar care apare de obicei la nivelul pleurei, membrana care înveleşte plămânii. Aproximativ 3.300 de cazuri sunt diagnosticate anual, iar vârsta medie la diagnostic este între 70 şi 75 de ani, conform American Cancer Society.
Boala a fost asociată în mod tradiţional cu expunerea la azbest, în special la bărbaţi care au lucrat în industrie sau construcţii.
Un studiu, realizat de cercetători de la Memorial Sloan Kettering Cancer Center (MSK) şi publicat în revista JCO Precision Oncology contestă această percepţie.
Cercetătorii au analizat retrospectiv datele medicale şi probele de ţesut disponibile de la 273 de pacienţi cu mezoteliom pleural difuz, cea mai frecventă formă a bolii. Toţi pacienţii aveau sub 50 de ani şi au fost trataţi la MSK între 1990 şi 2023.
Rezultatele arată mai multe particularităţi. Proporţia femeilor a fost mai mare decât cea observată în mod obişnuit la această boală. Puţini pacienţi aveau expunere cunoscută la azbest, în special cei sub 35 de ani. În acelaşi timp, 70% dintre pacienţi aveau antecedente familiale de cancer, cel mai frecvent de sân, pulmonar sau colorectal.
Autorii studiului atrag atenţia că mezoteliomul trebuie luat în calcul şi la pacienţii tineri care prezintă simptome persistente precum tuse, durere toracică sau dificultăţi de respiraţie, mai ales dacă acestea nu dispar după tratament antibiotic. Diagnosticul precoce este esenţial pentru supravieţuire.
Cazul unei paciente de 43 de ani, chirurg ortoped, ilustrează această situaţie. Fără expunere cunoscută la azbest şi fără antecedente familiale de cancer, pacienta a fost diagnosticată cu mezoteliom după investigaţii iniţiate pentru o tuse persistentă. Cauza bolii a rămas neclară.
Cercetătorii sugerează că pot exista factori de mediu implicaţi, inclusiv expunerea la azbest şi alte substanţe cancerigene în urma prăbuşirii turnurilor World Trade Center în 2001, în cazul pacienţilor din New York.
În paralel, analiza genetică indică un rol posibil al mutaţiilor ereditare. Mutaţiile în genele BAP1 şi BRCA1/BRCA2, cunoscute pentru asocierea cu cancerul de sân, ovarian sau de prostată, par să crească riscul de mezoteliom la pacienţii tineri. De asemenea, unele gene implicate în cancerul colorectal pot avea acelaşi efect.
Abordarea terapeutică diferă în funcţie de vârstă. La pacienţii tineri, opţiunile pot include chiar şi monitorizarea atentă fără tratament imediat, deoarece boala poate avea o evoluţie lentă. În alte cazuri, tratamentul poate combina chimioterapia, chirurgia şi radioterapia.
Testarea genetică a tumorii are un rol important în această categorie de pacienţi. Identificarea unei mutaţii specifice poate permite utilizarea unor terapii ţintite sau includerea în studii clinice.
Pacienţii tineri beneficiază şi de programe dedicate, care abordează aspecte specifice, precum fertilitatea sau impactul tratamentului asupra vieţii active. Coordonarea atentă a îngrijirii este esenţială în contextul unor terapii complexe.
Datele prezentate de MSK indică o schimbare în profilul pacienţilor cu mezoteliom, şi subliniază necesitatea unei vigilenţe crescute în faţa simptomelor persistente la persoane tinere. Diagnosticul precoce şi accesul la centre specializate rămân factori esenţiali pentru evoluţia favorabilă a bolii, spun specialiştii.
