Analizele de sânge ar putea oferi, dincolo de informaţiile obişnuite despre starea de sănătate, indicii timpurii despre riscuri majore pentru viaţă, ceea ce ar permite intervenţii mai rapide şi mai bine direcţionate.
Un nou studiu, realizat de cercetători de la University of Surrey arată că nivelurile crescute ale unor proteine din sânge pot anticipa riscul de mortalitate, atât pe termen mediu, cât şi pe termen mai lung.
Echipa a identificat cinci proteine-cheie - PLAUR, SERPINA3, CRIM1, DDR1 şi LTBP2 - ale căror concentraţii ridicate s-au asociat constant cu probabilitatea crescută de deces, indiferent dacă intervalul analizat a fost de cinci sau zece ani.
Aceste proteine sunt implicate în procese biologice care stau la baza unor boli grave, precum cancerul şi inflamaţia, iar autorii consideră că ele pot reflecta direct sau indirect mecanisme care cresc vulnerabilitatea organismului.
Analiza a folosit date din UK Biobank, o vastă bază de date de la populaţie, din Marea Britanie, care include informaţii medicale şi probe biologice ale voluntarilor.
Cercetătorii au evaluat profilurile proteice din sângele a peste 38.000 de adulţi de vârstă mijlocie şi vârstnici, urmărind ulterior cine a decedat din cauze de sănătate în următorii cinci sau zece ani după recoltarea probelor. Scopul a fost de a vedea dacă nivelurile proteinelor circulante pot surprinde riscul de mortalitate timpurie dincolo de factorii clasici de sănătate şi stil de viaţă.
Rezultatele au arătat că pe lângă cele cinci proteine menţionate, alte câteva sute sunt relevante: 392 de proteine s-au asociat cu risc crescut de deces în următorii cinci ani, iar încă 377 cu risc crescut în următorii zece ani, chiar şi după ajustarea pentru factori precum fumatul sau diagnosticele preexistente.
Proteinele au roluri esenţiale în organism, de la structura şi funcţionarea celulelor până la procesele de creştere şi reparare a ţesuturilor, iar modificările nivelurilor acestora pot semnala dezechilibre biologice importante.
În intervalul de cinci ani, cele mai predictive au fost proteinele implicate în comunicarea între celule, proliferarea celulară şi inflamaţie.
Un exemplu este SERPINA1, o proteină care protejează plămânii împotriva unor enzime ce pot declanşa inflamaţii; nivelurile ridicate ale acesteia s-au dovedit un predictor puternic al mortalităţii la cinci ani.
Faptul că aceleaşi cinci proteine au rămas indicatori puternici indiferent de interval sugerează că ele participă la procese biologice care favorizează afecţiuni cu prognostic nefavorabil.
De pildă, nivelurile crescute de SERPINA3 au fost asociate anterior cu rate mai mici de supravieţuire în mai multe tipuri de cancer cutanat şi carcinom.
Autoarea principală a studiului, Natalia Koziar, doctorandă la University of Surrey, a explicat faptul că unele proteine reflectă procese cronice, lente, care afectează supravieţuirea pe termen lung, în timp ce altele indică riscuri acute şi imediate, aşa cum troponina este folosită ca marker pentru afectarea cardiacă.
În opinia sa, aceste date i-ar putea ajuta pe medici să construiască un „scor” bazat pe niveluri proteice care să identifice persoanele cu cel mai mare risc de a dezvolta boli severe şi de a avea evoluţii către deces.
Autorii subliniază că modificările acestor proteine sunt un semn că organismul trece prin procese patologice, chiar dacă acestea nu sunt încă evidente clinic.
Identificarea precoce a persoanelor cu risc ar permite intervenţii ţintite şi planuri terapeutice mai timpurii, cu potenţial de prelungire a duratei de viaţă.
În plus, astfel de intervenţii ar putea reduce pe termen lung costurile sistemelor de sănătate, deoarece prevenţia şi tratamentul timpuriu sunt, de regulă, mai eficiente şi mai puţin costisitoare decât îngrijirea îndelungată a bolilor avansate.
Studiul a fost publicat recent în revista PLoS One.
