Cel mai amplu studiu realizat până în prezent care a testat o strategie de hidratare pentru prevenirea pietrelor la rinichi (litiază renală), oferă noi informaţii importante de ce prevenirea pietrelor la rinichi este atât de dificilă, chiar şi în condiţiile în care pacienţii sunt puternic motivaţi şi beneficiază de sprijin zilnic. Rezultatele indică necesitatea unor metode noi de prevenţie.
Creşterea consumului de lichide este frecvent recomandată pentru prevenirea pietrelor la rinichi, dar un studiu recent arată că această măsură, chiar susţinută prin programe dedicate, nu este întotdeauna suficientă pentru a reduce riscul de reapariţie a litiazei renale.
Rezultatele sugerează că prevenţia ar putea necesita abordări adaptate fiecărui pacient.
Litiaza renală constă în formarea unor depozite minerale dure la nivelul rinichilor, iar durerea asociată poate fi severă şi bruscă, necesitând frecvent prezentarea la urgenţă.
În Statele Unite, aproximativ o persoană din 11 dezvoltă o astfel de afecţiune, iar aproape jumătate dintre pacienţi prezintă recidive, atunci când pietrele reapar.
Din acest motiv, prevenţia este considerată la fel de importantă ca tratamentul.
Un studiu clinic de mari dimensiuni arată că a bea mai multă apă nu este suficient pentru a preveni reapariţia pietrelor la rinichi.
Studiul a fost realizat de Urinary Stone Disease Research Network, sub îndrumarea cercetătorilor de la Duke Clinical Research Institute, şi publicat, sâmbătă, în revista The Lancet.
Acesta a evaluat dacă un program comportamental poate ajuta pacienţii să consume suficiente lichide pentru a reduce riscul de recurenţă. Cercetătorii au subliniat că acesta este primul studiu conceput pentru a măsura direct reapariţia pietrelor la rinichi, nu doar consumul de lichide sau volumul de urină.
Rezultatele arată că prevenţia rămâne dificilă chiar şi în rândul persoanelor motivate, care beneficiază de sprijin constant.
Autorii subliniază că, deşi aportul crescut de lichide este esenţial pentru prevenirea recurenţei litiazei renale, menţinerea acestui obicei pe termen lung este mai dificilă, iar lipsa de aderenţă contribuie probabil la rata ridicată de reapariţie a bolii.
În cadrul studiului, participanţii au fost repartizaţi aleatoriu fie în grupul cu îngrijire standard, fie într-un program comportamental de încurajare a hidratării.
Programul a inclus sticle inteligente conectate prin Bluetooth pentru monitorizarea consumului de lichide, obiective personalizate de hidratare, stimulente financiare, mesaje de reamintire şi consiliere pentru sănătate.
Fiecare obiectiv de hidratare a fost stabilit în funcţie de cantitatea obişnuită de urină produsă şi de volumul suplimentar necesar pentru a atinge un prag zilnic de cel puţin 2,5 litri de urină.
Participanţii incluşi în program au crescut consumul de lichide şi volumul urinar, însă această creştere nu a fost suficientă pentru a reduce rata globală de recurenţă simptomatică a pietrelor la rinichi.
Studiul a inclus 1.658 de adolescenţi şi adulţi din şase centre clinice din Statele Unite şi a avut o perioadă de urmărire de doi ani, fiind cel mai mare studiu comportamental realizat până în prezent dedicat prevenirii litiazei renale.
Cercetătorii au evaluat direct reapariţia pietrelor la rinichi, folosind chestionare şi investigaţii imagistice pentru a observa formarea de noi calculi sau creşterea celor existenţi.
Rezultatele evidenţiază dificultatea menţinerii unui consum ridicat de lichide în viaţa de zi cu zi, chiar şi cu suport dedicat.
De asemenea, datele sugerează că aceeaşi cantitate recomandată de lichide nu este potrivită pentru toţi pacienţii, deoarece necesarul variază în funcţie de vârstă, dimensiunea corporală, stilul de viaţă şi starea generală de sănătate.
Autorii consideră că prevenţia ar trebui să devină mai precisă, prin identificarea pacienţilor care beneficiază de anumite ţinte de hidratare şi prin dezvoltarea unor intervenţii adaptate, atât comportamentale, cât şi medicale, care să reducă în mod constant riscul de reapariţie a litiazei renale.
Rezultatele arată că sunt necesare abordări noi, adaptate fiecărui pacient, care să ajute la depăşirea dificultăţilor din viaţa de zi cu zi şi să includă tratamente care împiedică formarea cristalelor din mineralele eliminate în urină.
Potrivit autorilor, litiaza renală este o afecţiune cronică, caracterizată prin episoade imprevizibile şi adesea foarte dureroase, care pot afecta activitatea zilnică, somnul şi productivitatea, iar majoritatea pacienţilor ar prefera o metodă simplă şi eficientă pentru a reduce riscul unui nou episod.
