Un nou studiu arată că modul în care ne mişcăm ochii atunci când privim o imagine ar putea dezvălui semne timpurii ale problemelor de memorie. Cercetătorii au observat că persoanele cu memorie afectată privesc imaginile într-un mod repetitiv, concentrându-se pe aceleaşi zone, în loc să exploreze întreaga imagine. Acest comportament ar putea face ca analiza mişcărilor ochilor să devină o metodă simplă şi eficientă pentru identificarea timpurie a declinului cognitiv şi a riscului de demenţă.
Modul în care ochii noştri explorează lumea se schimbă subtil în timp, fiind influenţat de vârstă şi de boli. Un nou studiu sugerează acum că unele dintre aceste schimbări ar putea fi utilizate pentru a identifica probleme legate de memorie şi cogniţie.
Cercetători din Canada şi Indiile de Vest au continuat studii anterioare căutând variaţii în tiparele de privire la persoane cu şi fără un diagnostic legat de sănătatea creierului. Ei au efectuat teste de urmărire a mişcărilor oculare pe grupuri de participanţi tineri şi vârstnici, dintre care unii aveau diagnostice asociate cu tulburări de memorie sau cogniţie. Acest lucru le-a permis să compare mişcările ochilor în funcţie de vârstă, starea de sănătate şi performanţa cerebrală.
„Am constatat că pe măsură ce memoria scade, oamenii îşi mişcă privirea într-un mod mai limitat şi mai puţin variat, explorând mai puţin detaliile din jur şi adaptându-se mai greu la ceea ce văd”, scriu oamenii de ştiinţă în studiul publicat recent în revista PNAS.
Cercetătorii au analizat modul în care participanţii îşi mişcau ochii atunci când priveau imagini noi şi imagini repetate, realizând două experimente în care au variat atât numărul imaginilor, cât şi frecvenţa cu care acestea erau reintroduse. Astfel, au putut observa cum reacţionau oamenii la o imagine văzută pentru prima dată şi cum îşi modificau privirea atunci când o revedeau.
Rezultatele au arătat că persoanele cu memorie afectată aveau tipare de privire mai previzibile şi mai puţin variate. Ochii lor explorau mai puţin, concentrându-se pe aceleaşi puncte, în aceleaşi zone, în loc să analizeze întreaga imagine.
„Constatările noastre arată că, chiar şi fără sarcini specifice, tiparele de privire diferă între grupuri. Mai exact, persoanele cu memorie mai slabă tind să privească imaginile într-un mod similar, fie că sunt noi sau repetate, şi îşi mişcă ochii pe o zonă mai restrânsă, fără a explora întreaga imagine”, notează cercetătorii.
Cercetătorii nu au explicat în detaliu cauzele acestor rezultate, însă menţionează studii anterioare care arată o legătură între mişcările oculare, memorie şi hipocamp - zona creierului responsabilă de formarea şi stocarea amintirilor.
Este posibil ca afectarea zonei din creier responsabilă de memorie să influenţeze atât modul în care privim, cât şi abilitatea de a ne reaaminti lucruri.
În viitor, aceste schimbări ale mişcărilor oculare ar putea sta la baza unei metode simple şi accesibile pentru depistarea problemelor de memorie şi a declinului cognitiv, fără a apela la investigaţii complexe, cum ar fi scanările cerebrale sau chestionarele detaliate.
Rezultatele ar putea, de asemenea, să contribuie la noi metode de detectare a semnelor timpurii de demenţă. Există studii care arată cum anumite caracteristici ale ochilor pot indica prezenţa demenţei, inclusiv a bolii Alzheimer, deşi acestea nu au vizat în mod specific mişcările oculare, cum a făcut acest nou studiu.
„Studiile anterioare au arătat că există diferenţe în modul în care oamenii privesc imaginile, atât la persoanele sănătoase, cât şi la cele cu probleme cognitive sau neurologice. Totuşi, până acum nimeni nu a analizat cum evoluează aceste schimbări pe măsură ce starea creierului şi memoria se deteriorează treptat. Concluziile noastre sugerează că modul natural în care ne mişcăm ochii ar putea fi un indicator foarte sensibil pentru detectarea timpurie a declinului cognitiv”, au concluzionat autorii acestui studiu.
