Bolile hepatice legate de stilul de viaţă sunt în creştere la nivel mondial, iar boala ficatului gras asociat disfuncţiei metabolice afectează aproape o treime din populaţia lumii. Deşi cazurile de boală hepatică alcoolică sunt în scădere, necesarul de transplant hepatic rămâne ridicat, pe fondul creşterii numărului de pacienţi care dezvoltă boala ficatului gras. Un nou articol de sinteză analizează mecanismele celulare care explică modul în care această afecţiune poate evolua către forme severe, inclusiv cancer hepatic.
Date recente ale cercetătorilor din Coreea de Sud arată că incidenţa bolii hepatice alcoolice, anterior principala indicaţie pentru transplant hepatic, este în scădere. În pofida acestei tendinţe, povara medicală asociată transplantului şi mortalitatea prin boli hepatice nu s-au redus.
În acelaşi timp, cazurile de boală a ficatului gras continuă să crească, pe fondul factorilor moderni de stil de viaţă, iar estimările indică faptul că necesarul de transplant hepatic va continua să crească, cazurile asociate ficatului gras înlocuindu-le progresiv pe cele cauzate de consumul de alcool.
Boala ficatului gras nonalcoolic sau steatoza hepatică. redenumită în prezent ca boală ficatului gras asociată disfuncţiei metabolice (MASLD), este strâns legată de stresul reticulului endoplasmatic.
Reticulul endoplasmatic este o reţea internă de membrane care reprezintă aproape jumătate din totalul membranelor celulelor hepatice şi are un rol esenţial în plierea corectă a proteinelor şi în sinteza lipidelor.
În condiţii de stres celular se activează un mecanism de reglare numit răspuns la proteinele cu defecte de pliere, care influenţează evoluţia bolii de la steatoză simplă la steatohepatită asociată disfuncţiei metabolice (MASH), caracterizată prin inflamaţie, şi ulterior la carcinom hepatocelular, a treia cauză de deces prin cancer la nivel mondial.
Un grup internaţional de cercetători, coordonat de o echipă de la Universitatea Hanyang - campusul ERICA, a analizat în detaliu modul în care stresul reticulului endoplasmatic şi dereglarea răspunsului la proteinele cu defecte de pliere contribuie la evoluţia MASLD de la ficat gras, la MASH şi cancer hepatic.
Autorii notează că hepatocitele, principalele celule ale ficatului, sunt cele mai numeroase şi au un rol esenţial în producerea şi eliberarea proteinelor în întregul organism, proces controlat la nivelul reticulului endoplasmatic.
Reglarea stresului la nivelul reticulului endoplasmatic este un mecanism esenţial pentru funcţionarea normală a celulelor hepatice şi reprezintă o direcţie importantă în dezvoltarea unor terapii pentru MASLD legată de acest tip de stres celular.
Recenta analiza trece în revistă strategiile terapeutice care vizează căile implicate în stresul reticulului endoplasmatic, inclusiv agoniştii receptorului pentru peptidul 1 asemănător glucagonului (GLP-1), recent aprobaţi, şi explorează conexiunea creier–ficat în progresia bolilor metabolice.
Sunt prezentate şi mecanisme moleculare recent identificate care stau la baza evoluţiei MASH avansate către ciroză şi carcinom hepatocelular.
Un accent special este pus pe rolul stresului reticulului endoplasmatic hepatic în lezarea hepatocitelor şi în răspunsurile la stres într-un ţesut hepatic supraîncărcat cu lipide.
Autorii consideră că aceste date oferă o imagine integrată asupra modului în care ficatul gras asociat stilului de viaţă, favorizat de supraalimentaţie, sedentarism şi consum de alcool, poate progresa către afecţiuni care pun viaţa în pericol, precum ciroza şi carcinomul hepatocelular.
Cercetarea propune un cadru comprehensiv pentru înţelegerea efectelor metabolice mediate de reticulul endoplasmatic şi poate orienta cercetările viitoare privind dezvoltarea unor noi strategii terapeutice.
Rezultatele au fost publicate în revista Pharmacological Reviews.
