În cabinetul meu, una dintre cele mai frecvente situaţii pe care le întâlnesc este aceasta: un pacient care a trăit luni întregi cu simptome pe care le-a pus pe seama stresului, a oboselii sau a vârstei, şi care ajunge la mine după ce un RMN a descoperit o formaţiune cerebrală. Uneori, drumul până la investigaţia potrivită a durat un an sau mai mult.
Articol redactat de Dr. Mihai Crăciun, medic primar neurochirurg
Nu spun asta pentru a crea panică. O spun pentru că diagnosticul precoce face o diferenţă reală în evoluţia şi tratamentul majorităţii tumorilor cerebrale. Şi pentru că simptomele despre care voi vorbi mai jos nu sunt spectaculoase, nu sunt dramatice, dar nici nu ar trebui ignorate.
Durerea de cap: nu orice durere înseamnă tumoră, dar orice durere persistentă merită investigată
Cel mai frecvent simptom cu care ajung pacienţii la mine este durerea de cap. Aceasta nu înseamnă că orice cefalee ascunde o tumoră cerebrală, departe de asta. Cauzele durerilor de cap sunt extrem de variate, iar marea majoritate nu au nicio legătură cu patologia cerebrală.
Ceea ce ar trebui să atragă atenţia este caracterul persistent şi recurent al durerii: o durere care apare frecvent, care nu cedează la analgezicele obişnuite, care se întoarce după ce o perioadă a lipsit sau care se asociază cu alte simptome. Aceea merită un RMN. Investigaţia este neinvazivă, nu implică iradiere şi, în cel mai bun caz, vă linişteşte că nu este nimic îngrijorător.
Ameţelile: când devin un semnal şi nu un simptom de sezon
Ameţelile sunt un simptom extrem de nespecific. Pot apărea din zeci de cauze, de la tensiunea arterială fluctuantă până la probleme vestibulare sau de circulaţie. Dar ameţelile persistente, care nu au o explicaţie clară după o evaluare de bază, justifică o investigaţie imagistică cerebrală.
Nu aşteptaţi să treacă de la sine dacă ameţelile sunt constante, dacă interferează cu activităţile zilnice sau dacă apar în asociere cu alte simptome neurologice.
Episoadele de blocare în vorbire: o formă de epilepsie pe care nu o recunoaştem
Mulţi oameni nu ştiu că o criză epileptică nu înseamnă neapărat cădere la pământ, convulsii şi muşcarea limbii. Există forme mult mai discrete, pe care pacienţii le descriu ca momente în care "nu mai găsesc cuvintele", în care se opresc din vorbire timp de câteva secunde fără să înţeleagă de ce, sau în care au senzaţii vizuale tranzitorii, cum ar fi lumini sau scânteieri într-un câmp vizual.
Aceste episoade scurte, repetitive, care apar fără un context clar, pot reprezenta crize epileptice focale şi pot fi primul semn al unei leziuni cerebrale care trebuie investigate. Dacă vi s-a întâmplat de mai multe ori ceva similar, nu ignoraţi şi nu minimizaţi.
Tulburările de câmp vizual: când dai vina pe oboseală sau pe ochelari
Am văzut pacienţi care au ajuns la mine după ce au lovit oglinzile maşinii în mod repetat, pentru că nu mai apreciau corect distanţa pe o parte. Alţii au observat că se loveau de uşile larg deschise sau că vederea periferică pe o parte dispăruse treptat.
Aceste modificări ale câmpului vizual, mai ales dacă sunt progresive, bilaterale sau însoţite de alte simptome, necesită evaluare de specialitate. De multe ori, drumul a început la oftalmolog, care a sesizat că problema nu este oculară şi a recomandat imagistică cerebrală.
Recomandarea mea practică este simplă: dacă aveţi simptome vizuale care nu se explică printr-o problemă oculară deja diagnosticată, solicitaţi un consult neurologic şi un RMN cerebral.
Amorţelile şi parezele tranzitorii: semnale pe care nu le luaţi în serios suficient de des
Amorţeala unei mâini sau a unui hemicorp, chiar şi trecătoare, poate fi un semnal important. La fel, un episod scurt în care un membru a "refuzat să coopereze", chiar dacă s-a rezolvat de la sine în câteva minute. Creierul lucrează cu electricitate şi cu chimie, iar perturbările funcţionale tranzitorii sunt rareori fără cauză.
Nu spun că fiecare amorţeală înseamnă o patologie gravă. Dar dacă astfel de episoade se repetă, dacă nu au o explicaţie clară şi dacă apar alături de alte simptome din această listă, investigaţia imagistică este pasul următor logic.
Concluzie: RMN-ul nu este o investigaţie de teamă, ci un instrument de claritate
Mesajul pe care vreau să îl transmit nu este că trebuie să ne investigăm creierul la orice simptom minor. Screeningul sistematic al populaţiei pentru tumori cerebrale nu este justificat în momentul de faţă din punct de vedere medical.
Dar există o zonă gri în care simptomele persistă, se repetă sau se asociază, şi în care ezitarea de a face o investigaţie poate întârzia un diagnostic cu luni sau chiar ani. Un RMN cerebral este o investigaţie neinvazivă, fără radiaţii, care poate oferi răspunsuri clare. Atunci când simptomele vă neliniştesc şi nu au o explicaţie satisfăcătoare, cereţi o investigaţie. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla este că veţi afla că totul este în regulă.
