Un număr important de persoane se luptă zi de zi cu simptome depresive. Depresia este o boală reală, dificilă, de multe ori subdiagnosticată şi care are un impact major asupra calităţii vieţii. Dintre aceşti pacienţi, o parte nu au o cauză aparentă uşor de explicat, fapt ce le face şi mai dificil de înţeles patologia şi face relaţiile interpersonale şi mai greu de păstrat.
de Diana Andreea Gheorghiţă, studentă în anul 6 la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti
Lipsa unei cauze evidente poate fi un motiv de îngrijoare suplimentar pentru aceşti pacienţi, care au deja o luptă dificilă de câştigat. Înainte de a ne autodiagnostica cu depresie sau alte patologii similare trebuie întotdeauna să consultăm medicul curant, un psiholog, un psihoterapeut sau poate chiar un psihiatru şi să luăm în considerare realizarea unor teste sangvine pentru a căuta o cauză subiacentă.
În unele situaţii, simptomele depresive pot fi cauzate de carenţe sau de un dezechilibru hormonal în organism. Acest lucru ar trebui să ne aducă o rază de speranţă. Primul pas în orice tratament eficient este diagnosticul corect.
Din fericire pentru această subcategorie de pacienţi, soluţia este la îndemână - un tratament substitutiv hormonal în cazul unor deficienţe sau suplimentarea cu vitaminele carenţiale pot fi un început bun în rezolvarea problemei.
Una din patologiile care mimează foarte bine depresia şi afectează un procent suficient de mare din această categorie de pacienţi se intitulează hipotiroidism subclinic. Partea bună este că acesta poate fi usor depistat de către un medic cu ajutorul analizelor de sânge, în mod particular al TSH-ului, T3-ului şi T4-ului şi pe baza unei anamneze complete.
Hipotiroidismul subclinic este un factor de risc pentru depresie, mai ales dacă acesta nu este ţinut sub atentă observaţie de către un medic specialist. Persoanele care suferă de această patologie sunt mai predispuse să dezvolte depresie, motiv pentru care ar trebui să existe o prevenţie semnificativă.
În cazul pacienţilor vârstnici, hipotiroidismul subclinic creşte riscul depresiei de până la 4 ori. Asociind acest aspect cu lipsa de interacţiuni sociale, sentimentul de solitudine şi inconvenientele specifice vârstei, aceşti pacienţi ar trebui consideraţi la risc şi ar trebui iniţiate o serie de măsuri pentru a reduce incidenţa depresiei.
Un alt studiu susţine că hipotiroidismul subclinic ar putea fi asociat cu depresia în cazul pacienţilor tineri, dar nu ar fi semnificativ statistic asociat în cazul pacienţilor vârstnici. Aceste rezultate ne demonstrează încă o dată necesitatea de a continua cercetarea în cadrul predispoziţiei la depresie şi a asocierii disfuncţiilor endocrine.
O abordare corectă în cazul oricărui pacient ce se prezintă cu simptome depresive este una promptă, empatică, multidisciplinară, având în minte suplimentar posibilitatea asocierii unor disfuncţii hormonale şi existenta unor posibili factori predispozanţi.
Abordarea terapeutică trebuie să urmeze mai multe planuri, atât corectarea dezechilibrelor
“fizice”, cât si susţinerea pacientului în corectarea dezechilibrelor “ interioare, sufleteşti” .
În cazul unui deficit deminificativ de hormoni tiroidieni se poate opta pentru tratamente substitutive, dar în cazul simptomelor depresive este de preferat asocierea psihoterapiei.
Empatia este cuvântul care trebuie să guverneze îngrijirea acestor pacienţi şi susţinerea şi informarea acestora, în lupta comună medic-pacient împotriva suferinţei aduse de patologie.
Bibliografie:
- https://psycnet.apa.org/record/1993-26177-001
- Subclinical hypothyroidism increases the risk for depression in the elderly
https://doi.org/10.1016/j.archger.2006.02.001
-Subclinical hypothyroidism and depression: a meta-analysis
