Un grup internaţional de experţi a dezvoltat primele orientări standardizate pentru gestionarea sarcinii la femeile cu boală inflamatorie intestinală (BII), oferind recomandări clare şi bazate pe dovezi pentru siguranţa mamei şi a copilului.
Pentru femeile cu boală inflamatorie intestinală sarcina poate fi o perioadă plină de incertitudine din cauza lipsei de date clinice despre modul în care medicamentele pentru aceste afecţiuni influenţează rezultatele sarcinii şi sugarii expuşi intrauterin acestor tratamente.
Din motive de etică medicală, femeile însărcinate sunt excluse din studiile clinice pentru terapii experimentale pentru BII, iar atunci când un nou tratament primeşte aprobare de reglementare există doar date de siguranţă pe animale, dar nu şi pe sarcini umane.
Pentru paciente, oprirea tratamentului duce la agravarea simptomelor BII, ceea ce poate transforma sarcina într-una cu risc crescut.
Deşi aceste femei sunt în general tinere şi altfel sănătoase, ele nu sunt întotdeauna încadrate ca având o sarcină cu risc crescut, chiar dacă evoluţia activă a bolii se asociază frecvent cu complicaţii materne şi ale naşterii.
Pentru a îmbunătăţi tratamentul BII în timpul sarcinii la nivel mondial, a fost constituit Helmsley PIANO Expert Global Consensus, care oferă recomandări standardizate şi bazate pe dovezi pentru medici.
Studiul PIANO (Pregnancy Inflammatory Bowel Disease And Neonatal Outcomes/Sarcină, Boala Inflamatorie Intestinală şi Rezultatele Neonatale) a analizat siguranţa medicamentelor pentru BII în sarcină şi evoluţia copiilor pe termen scurt şi lung.
Pe baza analizelor făcute de experţi, recomandările finale au fost publicate simultan în şase reviste internaţionale, printre care Clinical Gastroenterology and Hepatology, American Journal of Gastroenterology, GUT, Inflammatory Bowel Diseases, Journal of Crohn’s and Colitis şi Alimentary Pharmacology and Therapeutics.
Recomandările includ concluzii noi, cum ar fi continuarea tuturor terapiilor biologice pe toată durata sarcinii şi alăptării, consiliere universală înainte de concepţie, înţelegerea statutului de sarcină cu risc crescut, utilizarea aspirinei în doze mici pentru prevenirea preeclampsiei premature şi administrarea vaccinului rotavirus la termen.
Conform coordonatoarei studiului PIANO, dr. Uma Mahadevan, scopul a fost acela de a oferi speranţă, siguranţă şi îngrijire de calitate mamelor actuale şi viitoare care sunt diagnosticate cu BII.
Consorţiul recomandă ca femeile cu BII să primească consiliere înainte de preconcepţie şi, ideal, să fie în remisie între trei şi şase luni înainte de a încerca să rămână însărcinate.
Toate sarcinile la aceste paciente trebuie considerate cu risc crescut.
Se recomandă continuarea medicamentelor considerate sigure, precum 5-ASA, sulfasalazina, tiopurinele şi cele pe bază de anticorpi monoclonali, atât înainte, cât şi în timpul sarcinii şi alăptării.
În schimb, medicamentele de tip molecule mici trebuie evitate cu cel puţin o lună (în unele cazuri trei luni) înainte de concepţie şi pe toată perioada alăptării, cu excepţia situaţiilor fără alternativă pentru sănătatea mamei.
O recomandare importantă este aceea că femeile cu BII pot alăpta sub tratamentul pe bază de anticorpi monoclonali, inclusiv terapii noi anti-IL23, chiar dacă nu există încă date din studii clinice, recomandarea bazându-se pe fiziologia placentei şi pe mecanismul transferului prin laptele matern.
Deşi medicamentele biologice trec prin placentă şi pot fi detectate la sugari până la şase luni, nivelurile găsite în lapte au fost foarte mici şi nu au afectat copiii.
De asemenea, nu s-a observat o creştere a infecţiilor la sugarii expuşi la biologice sau tiopurine în timpul sarcinii, la patru sau douăsprezece luni.
Experţii recomandă iniţierea tratamentului cu aspirină până la săptămâna 12–16 de sarcină pentru reducerea riscului de preeclampsie prematură, precum şi monitorizarea atentă a riscului de tromboembolism venos atât înainte, cât şi după naştere.
Copiii născuţi din mame cu BII trebuie vaccinaţi la termen împotriva rotavirusului, chiar dacă au fost expuşi intrauterin la terapii biologice.
Un aspect deosebit al noilor orientări este implicarea experţilor şi a pacientelor din regiuni de pe toate continentele, pentru a asigura recomandări aplicabile şi centrate pe nevoile reale.
Studiul PIANO, desfăşurat în Statele Unite, a inclus 2.268 femei însărcinate cu BII şi 1.702 naşteri vii.
Dintre acestea, 598 de femei au urmat tratament cu corticosteroizi, situaţie asociată cu o incidenţă mai mare a naşterilor premature, a greutăţii mici la naştere şi a internărilor neonatale, însă fără o creştere a riscului de malformaţii congenitale, tulburări neurologice sau infecţii la nou-născuţi.
Cercetătorii au concluzionat că utilizarea corticoizilor reflectă de fapt prezenţa bolii active, care este principalul factor negativ asupra sarcinii.
Boala activă, mai ales colita ulcerativă, a fost asociată cu risc crescut de avort spontan.
Studiul nu a găsit efecte negative asupra dezvoltării neurologice sau asupra atingerii etapelor normale de dezvoltare ale copiilor, în funcţie de tratamentul urmat de mamă.
Copiii expuşi în sarcină la medicamente pentru BII şi care au mers la creşă nu au avut mai multe infecţii comparativ cu ceilalţi.
Consorţiul global care a dezvoltat noile ghiduri a inclus 50 de experţi - gastroenterologi, specialişti în medicină materno-fetală, teratologi, chirurgi şi reprezentanţi ai pacienţilor - care au analizat datele existente şi au formulat recomandări prin metode recunoscute (GRADE şi RAND) pentru a standardiza cele mai bune practici în îngrijirea femeilor cu BII de la preconcepţie până după naştere.
