Controlul greutăţii şi alimentaţia sănătoasă au devenit în ultimul timp priorităţi în practica medicală şi sănătatea publică, însă apar tot mai multe semnale de alarmă cu privire la efectele adverse ale dietelor drastice. Un studiu recent aduce în discuţie o posibilă legătură între restricţia calorică severă şi agravarea simptomelor depresive. Aceste descoperiri ar putea schimba modul în care profesioniştii din sănătate abordează recomandările nutriţionale, în special în rândul pacienţilor vulnerabili din punct de vedere psihologic.
Publicat marţi, în revista BMJ Nutrition, Prevention & Health, studiul a analizat date provenite de la peste 28.000 de adulţi incluşi în sondajul NHANES (National Health and Nutrition Examination Survey), desfăşurat la nivel naţional în Statele Unite, care a evaluat calitatea alimentaţiei şi prezenţa simptomelor depresive.
Rezultatele indică faptul că persoanele care urmau o dietă restrictivă caloric, în special bărbaţii şi cei cu indice de masă corporală (IMC) în zona supraponderală, au prezentat o probabilitate crescută de a manifesta simptome depresive accentuate.
Calitatea alimentaţiei a reprezentat, de asemenea, un factor determinant.
Participanţii care au raportat un consum crescut de alimente ultraprocesate, carbohidraţi rafinaţi, grăsimi saturate, carne procesată şi dulciuri au prezentau frecvent niveluri mai ridicate de depresie.
În schimb, cei care au adoptat o alimentaţie de tip mediteranean au prezentat un risc mai scăzut de apariţie a simptomelor depresive.
Potrivit dr. Venkat Bhat, medic psihiatru şi director al Programului de Psihiatrie Intervenţională din cadrul Spitalului St. Michael şi Universitatea din Toronto, aceste rezultate sugerează necesitatea unei abordări prudente în cazul dietelor restrictive sau dezechilibrate, mai ales în rândul persoanelor care se confruntă deja cu un stres legat de greutate sau tulburări alimentare, informează CNN.
Specialiştii subliniază importanţa promovării unor schimbări alimentare echilibrate şi pe termen lung, care să răspundă nevoilor nutriţionale la nivel individual, dar şi vulnerabilităţilor psihologice ale fiecărei persoane.
Există câteva limitări care trebuie avute în vedere la interpretarea rezultatelor, notează autorii.
În primul rând, acest studiu a fost unul observaţional şi nu poate dovedi o relaţie de cauzalitate între restricţia calorică şi depresie. De asemenea, estimarea aportului caloric s-a realizat pe baza declaraţiilor proprii ale participanţilor, aspect care poate genera inexactităţi din cauza percepţiei subiective şi a erorilor de raportare.
Dr. Kary Woodruff, nutriţionist şi profesor asociat la Universitatea din Utah, avertizează că există riscul ca participanţii să fi subestimat sau supraestimat aportul caloric real. Acest aspect face dificilă evaluarea precisă a statutului de restricţie calorică.
Interesant este faptul că rezultatele contrazic unele studii anterioare, care indicau o reducere a simptomelor depresive în urma dietelor hipocalorice.
Diferenţa ar putea consta în faptul că studiile anterioare, inclusiv un articol publicat în 2023, la care dr. Johanna Keeler, cercetător postdoctoral la King’s College London a fost coautoare, au analizat diete restrictive desfăşurate sub supraveghere medicală, în timp ce noul studiu reflectă experienţele persoanelor care au urmat diete pe cont propriu.
Dr. Keeler subliniază că supravegherea medicală în dietele restrictive poate preveni deficienţele nutriţionale care, în absenţa monitorizării, pot agrava starea psihică.
De ce pot afecta dietele severe sănătatea mintală?
O dietă hipocalorică fără rezultate vizibile în pierderea în greutate sau care conduce la aşa-numitul „ciclu al greutăţii”, sau „efectul yoyo” (pierdere în greutate urmată de recâştigarea kilogramelor) poate genera frustrare, epuizare şi demoralizare, ceea ce contribuie la apariţia depresiei.
De asemenea, o alimentaţie sever restrictivă poate duce la deficienţe de nutrienţi esenţiali, perturbări ale somnului, oboseală cronică şi dificultăţi de concentrare, simptome asociate frecvent cu tulburările depresive.
Modelele alimentare extrem de restrictive sunt, de asemenea, asociate cu o creştere a nivelului de anxietate şi cu un risc mai ridicat de apariţie a tulburărilor de alimentaţie, avertizează specialiştii.
Ei accentuează că este important ca sfaturile legate de alimentaţie să fie personalizate, luând în considerare nu doar dorinţa de a pierde în greutate sau valorile analizelor medicale, ci şi starea mentală şi emoţională a fiecărei persoane.
Obiectivul nu ar trebui să fie restricţia severă, ci adaptarea treptată a comportamentului alimentar spre o dietă echilibrată şi uşor de menţinut pe termen lung.
Astfel, specialiştii recomandă ca mesele să includă proteine, carbohidraţi complecşi, consideraţi „glucidele bune” care aduc beneficii durabile organismului, grăsimi sănătoase, fibre şi o varietate de fructe şi legume. Aceste obiceiuri pot reduce tendinţa spre supraalimentaţie sau consumul de alimente hipercalorice.
Carbohidraţii complecşi sunt un tip de glucide care au o structură chimică mai elaborată decât carbohidraţii simpli şi sunt consideraţi o componentă importantă a unei alimentaţii echilibrate.
Această structură face ca ei să fie digeraţi şi absorbiţi mai lent în organism, oferind o eliberare treptată şi constantă de energie, spre deosebire de carbohidraţii simpli (zahăr rafinat, dulciuri), care oferă un aport energetic rapid, dar de scurtă durată.
Printre carbohidraţii complecşi se numără cerealele integrale (orez brun, ovăz, quinoa, grâu integral), leguminoasele (linte, năut, fasole, mazăre), legumele bogate în amidon (cartofi dulci, dovleac, porumb), fructele (în special cele cu conţinut ridicat de fibre), pâine şi paste din făină integrală.
Concluzia care se conturează este una fermă: independent de scopul de scădere în greutate, optimizarea calităţii alimentaţiei are un impact semnificativ asupra sănătăţii fizice şi mentale generale.
Se conturează o concluzie solid fundamentată şi anume că, indiferent de intenţia de reducere a greutăţii corporale, îmbunătăţirea calităţii alimentaţiei reprezintă un factor esenţial cu impact semnificativ asupra sănătăţii fizice şi mentale generale.
În acest sens, colaborarea cu un dietetician acreditat poate sprijini pacienţii în identificarea unui model alimentar pe termen lung, personalizat în funcţie de necesităţile nutriţionale şi particularităţile specifice fiecăruia, care poate influenţa echilibrul metabolic şi psihologic.
